Recuperarea energiei musculare poate explica oboseala la supraviețuitorii cancerului
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 22-04-2026
Îmbătrânirea biologică și tratamentele oncologice acționează sinergic asupra organismului, contribuind la apariția simptomelor persistente la supraviețuitorii de cancer. Studiul publicat în jurnalul Biomedicines explorează relația dintre funcția mitocondrială musculară, oboseală, performanță fizică și factori psihologici precum reziliența și coping-ul.
Cercetarea arată că metabolismul energetic celular, evaluat prin metode imagistice avansate, poate reprezenta o verigă importantă între efectele biologice ale tratamentelor și experiența clinică a pacienților.
Idei principale
- Disfuncția mitocondrială este un mecanism central în toxicitatea tratamentelor oncologice și în îmbătrânire.
- Oboseala este un simptom multidimensional, influențat biologic și psihologic.
- Capacitatea oxidativă musculară a fost evaluată prin spectroscopie 31P-MRS (τPCr).
- Pacienții ≥65 ani au avut tendință spre funcție mitocondrială redusă și forță musculară mai mică.
- Nu s-au identificat corelații clare între funcția mitocondrială și performanța fizică globală.
- Relațiile dintre oboseală, reziliență și metabolism sunt complexe și pot fi independente.
Context
Îmbătrânirea este asociată cu scăderea capacității regenerative, creșterea inflamației sistemice și stres oxidativ crescut. În paralel, terapiile oncologice – în special chimioterapia și radioterapia – determină leziuni celulare extinse, inclusiv la nivel mitocondrial.
Mitocondriile joacă un rol esențial în producția de energie (ATP) și menținerea homeostaziei celulare. Atât îmbătrânirea, cât și tratamentele oncologice contribuie la alterarea funcției mitocondriale, prin:
- lezarea ADN-ului mitocondrial
- disfuncția lanțului respirator
- creșterea speciilor reactive de oxigen
Aceste modificări sunt implicate în sindroame clinice precum fragilitatea, sarcopenia și declinul cognitiv, dar și în simptomatologia persistentă a supraviețuitorilor de cancer.
Despre studiu
Analiza cercetătorilor de la Rutgers University este una exploratorie secundară, realizată pe un subgrup de 11 supraviețuitori de cancer incluși într-un studiu intervențional mai amplu. Participanții au fost recrutați din ambulatorii oncologice și evaluați între septembrie 2020 și februarie 2022.
Au fost incluse multiple dimensiuni de evaluare:
- Funcția mitocondrială – prin spectroscopie 31P-MRS, utilizând constanta de recuperare a fosfocreatinei (τPCr)
- Oboseala – PROMIS-Fatigue, FACIT-F, Pittsburgh Fatigability Scale
- Funcția fizică – Short Physical Performance Battery (SPPB), forța de prindere
- Activitatea fizică – număr mediu de pași (Fitbit)
- Factori psihologici – reziliență (CD-RISC) și auto-eficacitate în coping (CSE-13)
Parametrul principal, τPCr, reflectă capacitatea mușchiului de a resintetiza ATP după efort și este considerat un biomarker in vivo al funcției mitocondriale.
Analizele au fost realizate descriptiv și explorator, fără putere statistică pentru inferențe definitive (N = 11).
Rezultate
Caracteristicile eșantionului
Participanții au avut vârste între 34 și 70 ani (media 53,3 ± 12,7 ani), 54,5% fiind femei. Cel mai frecvent diagnostic a fost cancerul mamar. Majoritatea au primit tratamente multiple (chirurgie, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie, terapie hormonală).
Valoarea medie τPCr a fost 52,62 ± 16,31 secunde, fără diferențe între sexe.
Diferențe în funcție de vârstă
Comparativ cu participanții sub 65 ani, cei ≥65 ani au prezentat:
- τPCr mai mare: 59,49 ± 16,54 vs. 50,06 ± 16,55 secunde (funcție mitocondrială redusă)
- oboseală mai mare (PROMIS și FACIT-F)
- scoruri SPPB mai mici (9,67 vs. 10,75)
- forță de prindere semnificativ redusă (dreapta: 36,43 vs. 56,29; p = 0,024)
Diferențele nu au fost semnificative statistic, cu excepția forței de prindere, dar indică tendințe relevante clinic.
Diferențe în funcție de tratament
Pacienții care au primit tratamente multiple au prezentat:
- τPCr mai mic: 50,8 ± 14,5 vs. 61,0 ± 28,3 secunde
- forță musculară mai redusă
- vârstă medie mai mare și durată mai lungă de la diagnostic
Pacienții tratați cu imunoterapie au avut:
- oboseală mai mare
- τPCr mai mare
- forță musculară mai mică
- număr de pași mai redus
Aceste observații sunt descriptive și nu indică relații cauzale.
Corelații între variabile
La nivelul întregului eșantion:
- nu s-au identificat corelații semnificative între τPCr și funcția fizică sau oboseală
La participanții <65 ani:
- corelație negativă între τPCr și oboseală (ρ = −0,71)
- corelații pozitive între τPCr și reziliență/coping
Aceste rezultate sunt instabile statistic și trebuie interpretate cu prudență.
Interpretare și implicații
Rezultatele sugerează că:
- funcția mitocondrială, performanța fizică și oboseala sunt dimensiuni distincte
- nu există o relație directă simplă între capacitatea energetică celulară și funcționalitatea globală
- factorii psihologici pot modula percepția simptomelor independent de parametrii biologici
Disocierea dintre capacitatea biologică (mitocondrială), performanța fizică șipercepția oboselii sugerează necesitatea unei abordări multidimensionale în evaluarea pacienților oncologici.
Limitări
- dimensiune foarte mică a eșantionului (N = 11)
- subgrupuri dezechilibrate (≥65 ani: n = 3)
- posibil bias de selecție
- lipsa datelor despre momentul finalizării tratamentului
- absența markerilor inflamatori și a comorbidităților
- date de activitate fizică estimate prin dispozitive consumer
Concluzii
Acest studiu evidențiază complexitatea interacțiunii dintre îmbătrânire, tratamente oncologice, metabolism energetic și factori psihologici în determinarea stării de sănătate a supraviețuitorilor de cancer.
Deși rezultatele sunt exploratorii, ele susțin necesitatea:
- dezvoltării unor biomarkeri funcționali ai energiei celulare
- integrării evaluărilor biologice și psihosociale
- personalizării intervențiilor terapeutice
Studii viitoare, pe cohorte mai mari și longitudinale, sunt necesare pentru a clarifica rolul funcției mitocondriale în oboseala și recuperarea post-oncologică.
Actualizat la 22-04-2026 | Vizite: 67 | bibliografie
- Finanțarea cercetării oncologice în SUA: discrepanțe majore între mortalitate și alocarea resurselor
- Apariția miocarditei în prima lună de imunoterapie oncologică se corelează cu o mortalitate semnificativ mai mare
- Creșterea cancerului colorectal cu debut precoce în Elveția: analiză națională pe 42 de ani
- Celulele cu potențial metastatic pot fi identificate chiar în tumora primară de sân
- Exercițiul fizic și ibuprofenul reduc deteriorarea cognitivă în timpul chimioterapiei
- Microbiomul oral și intestinal în cancerul gastric: rolul bacteriilor producătoare de lactat și al transmiterii oral-intestinale
- Optimizarea imunoterapiei cu macrofage CAR prin reprogramare metabolică: rolul transportorului SLC38A2 în tumori solide
- Interacțiunea N-Myc–Aurora A: o nouă țintă terapeutică în cancerele pediatrice cu risc înalt
- O nouă tehnică urmărește pentru prima dată medicamentele anticancer în interiorul celulelor vii, la nivel subcelular
- Somnul prost afectează eficacitatea chimioterapiei prin intermediul microbiotei intestinale
- Microbiomul intestinal ca predictor al recurenței melanomului după imunoterapie
- Barierele clinice în accesul la terapie hormonală după chimioradioterapie în cancerul de col uterin
- Reprogramarea epigenetică și tranzițiile de stare celulară în cancer: rolul central al axei NF-κB în rezistența la terapie
- Organoidele tumorale derivate din tumori cerebrale pediatrice: o platformă translațională pentru terapii personalizate
- Povara cancerului hepatic crește la nivel global, pe fondul predominanței factorilor de risc metabolici