Noua modalitate de depistare a „amprentelor” unei tumori ajută la depistarea cancerului
Mutațiile care duc la dezvoltarea cancerului lasă în urmă anumite semne sau „cicatrici” în genom. În principiu, acestea permit profilarea tipului de cancer și evoluția lui. Folosind tehnologia CRISPR-Cas9, cercetătorii au reușit să arate, pentru prima dată, cum anumite modificări genetice conduc, într-adevăr, la apariția acestor „semne” mutaționale, observate adesea în cancerele umane.
Atunci când o celulă se transformă într-o tumoră, ceva a funcționat greșit: creșterea necontrolată, invazia asupra țesuturilor din apropiere și, în final, metastazele sunt rezultatul multor mutații consecutive ale ADN-ului. O astfel de acumulare de material genetic distrus derivă adesea din expuneriea la diverși factori inițiali de mediu, rezultă din activitățile enzimatice sau din defectele replicării ADN-ului sau din mecanismele de „refacere” ale ADN-ului. Fiecare dintre aceste condiții inițiale creează un anumit fel de deteriorare a ADN-ului, denumit „cicatrice” mutațională. Descifrarea acestor „cicatrici” ar putea, teoretic, să permită descoperirea cauzei inițiale a unei tumori și să faciliteze, astfel, identificarea unei modalități de vindecare.
Cu toate acestea, citirea acestor „cicatrici” în mostrele tumorale este o sarcină dificilă, deoarece cantitatea mare de mutații pe care un pacient o dobândește în timpul vieții sale creează un sistem aglomerat și incontrolabil - chiar și cele mai bune informații clinice pot oferi, cel mult, doar câteva indicii. Prin urmare, grupul Joannei Loizou, cercetător principal la CeMM Research Center for Molecular Medicine, la Austrian Academy of Sciences, în colaborare cu cercetătorii de la Wellcome Trust Sanger Institute, a elaborat un studiu experimental pentru validarea conceptului de semne mutaționale în cultura celulară.
„Rezultatele noastre confirmă faptul că aceste semne mutaționale se regăsesc în toate tipurile de mutații (ale ADN-ului),” rezumă Joanna Loizou. „Pentru prima dată, acest concept teoretic a fost demonstrat printr-o configurație experimentală extrem de bine coordonată și controlată”. Cu toate acestea, un defect genetic nu are ca rezultat o singură „cicatrice” mutațională. Am constatat că unele defecte prezente în genele de „refacere” ale ADN-ului generează mai multe semne mutaționale de diferite tipuri.”
Reversul este, de asemenea, posibil, așa cum spune dr. Michel Owusu, doctorand în cadrul laboratorului lui Loizou și co-autor al lucrării: „O „cicatrice” mutațională ar putea să nu reflecte un defect al unei singure gene, deoarece acest semn mutațional ar putea apărea și ca o consecință a funcționării defectuoase a altei gene implicate în mecanismul defectuos de „reparare” al ADN-ului.”
Astfel, chiar dacă defectul genetic care stă la baza lor este necunoscut, semnele mutaționale ar putea fi utilizate ca biomarkeri pentru caracterizarea moleculară a tumorilor – o nouă modalitate de diagnosticare, care permite îmbunătățirea calitatății tratamentulului (mai precis și individualizat) pentru cancer.
Sursa: Science Daily
Atunci când o celulă se transformă într-o tumoră, ceva a funcționat greșit: creșterea necontrolată, invazia asupra țesuturilor din apropiere și, în final, metastazele sunt rezultatul multor mutații consecutive ale ADN-ului. O astfel de acumulare de material genetic distrus derivă adesea din expuneriea la diverși factori inițiali de mediu, rezultă din activitățile enzimatice sau din defectele replicării ADN-ului sau din mecanismele de „refacere” ale ADN-ului. Fiecare dintre aceste condiții inițiale creează un anumit fel de deteriorare a ADN-ului, denumit „cicatrice” mutațională. Descifrarea acestor „cicatrici” ar putea, teoretic, să permită descoperirea cauzei inițiale a unei tumori și să faciliteze, astfel, identificarea unei modalități de vindecare.
Cu toate acestea, citirea acestor „cicatrici” în mostrele tumorale este o sarcină dificilă, deoarece cantitatea mare de mutații pe care un pacient o dobândește în timpul vieții sale creează un sistem aglomerat și incontrolabil - chiar și cele mai bune informații clinice pot oferi, cel mult, doar câteva indicii. Prin urmare, grupul Joannei Loizou, cercetător principal la CeMM Research Center for Molecular Medicine, la Austrian Academy of Sciences, în colaborare cu cercetătorii de la Wellcome Trust Sanger Institute, a elaborat un studiu experimental pentru validarea conceptului de semne mutaționale în cultura celulară.
„Rezultatele noastre confirmă faptul că aceste semne mutaționale se regăsesc în toate tipurile de mutații (ale ADN-ului),” rezumă Joanna Loizou. „Pentru prima dată, acest concept teoretic a fost demonstrat printr-o configurație experimentală extrem de bine coordonată și controlată”. Cu toate acestea, un defect genetic nu are ca rezultat o singură „cicatrice” mutațională. Am constatat că unele defecte prezente în genele de „refacere” ale ADN-ului generează mai multe semne mutaționale de diferite tipuri.”
Reversul este, de asemenea, posibil, așa cum spune dr. Michel Owusu, doctorand în cadrul laboratorului lui Loizou și co-autor al lucrării: „O „cicatrice” mutațională ar putea să nu reflecte un defect al unei singure gene, deoarece acest semn mutațional ar putea apărea și ca o consecință a funcționării defectuoase a altei gene implicate în mecanismul defectuos de „reparare” al ADN-ului.”
Astfel, chiar dacă defectul genetic care stă la baza lor este necunoscut, semnele mutaționale ar putea fi utilizate ca biomarkeri pentru caracterizarea moleculară a tumorilor – o nouă modalitate de diagnosticare, care permite îmbunătățirea calitatății tratamentulului (mai precis și individualizat) pentru cancer.
Sursa: Science Daily
Actualizat la 10-08-2018 | Vizite: 89 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1