Noi indicii genetice despre cancerul mamar metastazic
În SUA, cancerul mamar este a doua cauză de deces provocată de tumori, metastazele (răspândirea la alte organe) fiind adeseori incriminate. În România, statisticile arată că situația privind mortalitatea prin cancer la sân la femei este asemănătoare.
Un nou studiu inițiat de Centrul Lineberger al Universității din Carolina de Nord, dedicat studiului cancerului, aduce noi indicii genetice menite să explice modul în care diseminează cancerul de sân la celelalte organe. Principalele scopuri al acestuia sunt atât identificarea unor noi modalități de tratament cât și preîntâmpinarea extinderii sale. De asemenea, cercetătorii speră să explice cu o acuratețe mai mare modul în care apare acest tip de tumoră.
Studiul s-a bazat pe identificarea tumorii primare și pe urmărirea evoluției sale. Acest fapt a fost posibil prin analizarea ADN-ului a 16 pacienți înrolați într-un program național de cercetare. S-a observat că procesul de metastazare nu pornește de la o singură celulă ci de la un grup de celule cu abilități metastatice. Genele exprimate de celulele neoplazice au rolul de motor în extinderea tumorii la nivelul ganglionilor limfatici sau al altor organe.
Mecansimul responsabil de adaptabilitatea foarte bună a celulelor tumorale se bazează pe repetarea anormală unor structuri de ADN. Totodată, exprimarea exagerată a genelor implicate în metabolismul celular are aportul său în constituirea de clone capabile să trăiască în condiții nu tocmai propice. Variații genetice similare sunt identificate și la nivelul metastazelor, ceea ce explică, pe de o parte, remisiunile într-un organ și, pe de altă parte, apariția de metastaze în alt organ în ciuda tratamentului corect aplicat. Totuși, s-a constatat că anumite mecanisme de rezistență sunt dobândite doar la nivelul organului unde se dezvoltă metastaza respectivă.
Oamenii de știință consideră că formele primare ale acestei tumori (limitarea evoluției doar la nivelul sânului) ar trebui țintite de chimioterapice cu mecanisme de acțiune diferite. Una dintre concluziile studiului este aceea că multe dintre modificările genetice au survenit la nivelul celulelor tumorii primare. În urma realizării bagajului genetic favorabil, procesul de invazie a putut apărea. Așadar, analiza detaliată a tumorii de sân primare ar putea aduce indiciile necesare capabile să prevină apariția metastazelor.
Sursa: Science Daily
Un nou studiu inițiat de Centrul Lineberger al Universității din Carolina de Nord, dedicat studiului cancerului, aduce noi indicii genetice menite să explice modul în care diseminează cancerul de sân la celelalte organe. Principalele scopuri al acestuia sunt atât identificarea unor noi modalități de tratament cât și preîntâmpinarea extinderii sale. De asemenea, cercetătorii speră să explice cu o acuratețe mai mare modul în care apare acest tip de tumoră.
Studiul s-a bazat pe identificarea tumorii primare și pe urmărirea evoluției sale. Acest fapt a fost posibil prin analizarea ADN-ului a 16 pacienți înrolați într-un program național de cercetare. S-a observat că procesul de metastazare nu pornește de la o singură celulă ci de la un grup de celule cu abilități metastatice. Genele exprimate de celulele neoplazice au rolul de motor în extinderea tumorii la nivelul ganglionilor limfatici sau al altor organe.
Mecansimul responsabil de adaptabilitatea foarte bună a celulelor tumorale se bazează pe repetarea anormală unor structuri de ADN. Totodată, exprimarea exagerată a genelor implicate în metabolismul celular are aportul său în constituirea de clone capabile să trăiască în condiții nu tocmai propice. Variații genetice similare sunt identificate și la nivelul metastazelor, ceea ce explică, pe de o parte, remisiunile într-un organ și, pe de altă parte, apariția de metastaze în alt organ în ciuda tratamentului corect aplicat. Totuși, s-a constatat că anumite mecanisme de rezistență sunt dobândite doar la nivelul organului unde se dezvoltă metastaza respectivă.
Oamenii de știință consideră că formele primare ale acestei tumori (limitarea evoluției doar la nivelul sânului) ar trebui țintite de chimioterapice cu mecanisme de acțiune diferite. Una dintre concluziile studiului este aceea că multe dintre modificările genetice au survenit la nivelul celulelor tumorii primare. În urma realizării bagajului genetic favorabil, procesul de invazie a putut apărea. Așadar, analiza detaliată a tumorii de sân primare ar putea aduce indiciile necesare capabile să prevină apariția metastazelor.
Sursa: Science Daily
Actualizat la 12-03-2018 | Vizite: 76 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării