De ce persoanele diabetice au riscuri mai mari de a face cancer?
Diabetul, sindrom caracterizat prin valorile crescute ale concentrației de glucoză din sânge, este considerat unul dintre principalii factori de risc pentru cancer. Conform studiilor, persoanele cu diabet au un risc de aproape trei ori mai mare pentru anumite tipuri de cancer, precum cancerul ovarian, cancerul la sân sau cancerul renal. Incidența în creștere a diabetului va determina, cel mai probabil, o creștere în incidență a cancerului. Deoarece aceste două condiții medicale ucid anual milioane de oameni, a fost necesară o abordare specifică, pentru a depista eventualele asocieri dintre diabet și cancer.
O nouă cercetare, realizată de către American Chemical Society, oferă o explicație posibilă pentru unul dintre misterele medicale: riscul crescut al persoanelor diagnosticate cu diabet de a dezvolta cancer. Conform cercetătorilor de la City of Hope, nivelul ridicat al glicemiei, observat la persoanele cu diabet, ar putea modifica structura ADN-ului, ce va determina destabilizarea genomului și va spori șansele de a face cancer. În cadrul studiilor au fost descoperite niveluri crescute ale unui marker de glicare a ADN-ului (N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine) la șoarecii de laborator care sufereau de diabet. Totodată, nivelul crescut de glucoză pe care îl aveau acești șoareci a interferat cu celulele implicate în procesul de reglare a cantității proteinelor amintite.
Specialiștii au măsurat nivelurile de N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine (CEdG), precum și ale omologului său în ARN (CEG), rezultatele fiind aceleași, o creștere semnificativă a cantității de CEdG și CEG la șoarecii cu diabet, comparativ cu cei care nu sufereau de diabet. Pentru a avea un rezultat mai concludent, echipele de cercetători au încercat să determine și motivul molecular pentru care fixarea pe celule a markerilor de glicare nu se făcea corespunzător. Au fost identificate două proteine a căror activitate era scăzută la șoarecii cu diabet, și care, atunci când erau plasate în medii cu glucoză ridicată, creșteau repararea ADN-ului și contribuiau la reducerea daunelor asupra structurii ADN-ului. Este vorba despre proteina de semnalizare mTORC1 și factorul de transcripție HIF1a, deja utilizate în medicamente împotriva diabetului. Conform autorului principal al studiului, stimularea proteinelor capabile să protejeze ADN-ul ar putea scădea riscul de cancer la modelele de animale diabetice, astfel că, dacă rezultatele vor fi confirmate de noi cercetări, vor fi efectuate studii pe om.
Sursa: Science Daily
O nouă cercetare, realizată de către American Chemical Society, oferă o explicație posibilă pentru unul dintre misterele medicale: riscul crescut al persoanelor diagnosticate cu diabet de a dezvolta cancer. Conform cercetătorilor de la City of Hope, nivelul ridicat al glicemiei, observat la persoanele cu diabet, ar putea modifica structura ADN-ului, ce va determina destabilizarea genomului și va spori șansele de a face cancer. În cadrul studiilor au fost descoperite niveluri crescute ale unui marker de glicare a ADN-ului (N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine) la șoarecii de laborator care sufereau de diabet. Totodată, nivelul crescut de glucoză pe care îl aveau acești șoareci a interferat cu celulele implicate în procesul de reglare a cantității proteinelor amintite.
Specialiștii au măsurat nivelurile de N2-carboxyethyl-2‘-deoxyguanosine (CEdG), precum și ale omologului său în ARN (CEG), rezultatele fiind aceleași, o creștere semnificativă a cantității de CEdG și CEG la șoarecii cu diabet, comparativ cu cei care nu sufereau de diabet. Pentru a avea un rezultat mai concludent, echipele de cercetători au încercat să determine și motivul molecular pentru care fixarea pe celule a markerilor de glicare nu se făcea corespunzător. Au fost identificate două proteine a căror activitate era scăzută la șoarecii cu diabet, și care, atunci când erau plasate în medii cu glucoză ridicată, creșteau repararea ADN-ului și contribuiau la reducerea daunelor asupra structurii ADN-ului. Este vorba despre proteina de semnalizare mTORC1 și factorul de transcripție HIF1a, deja utilizate în medicamente împotriva diabetului. Conform autorului principal al studiului, stimularea proteinelor capabile să protejeze ADN-ul ar putea scădea riscul de cancer la modelele de animale diabetice, astfel că, dacă rezultatele vor fi confirmate de noi cercetări, vor fi efectuate studii pe om.
Sursa: Science Daily
Actualizat la 27-08-2019 | Vizite: 81 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1