Barierele clinice în accesul la terapie hormonală după chimioradioterapie în cancerul de col uterin

Un studiu publicat în JAMA Network Open a analizat atitudinile și practicile clinicienilor privind utilizarea terapiei hormonale la pacientele premenopauzale cu cancer de col uterin local avansat tratate prin chimioradioterapie, evidențiind un decalaj important între ghiduri și aplicarea lor în practică.

Idei principale

• Majoritatea pacientelor dezvoltă menopauză indusă iatrogen după tratament.
• Terapia hormonală este considerată sigură, dar rămâne subutilizată.
• 99,3% dintre ginecologii oncologi ar prescrie terapie hormonală, comparativ cu 73,8% dintre radioterapeuți.
• Principalele bariere sunt lipsa capacității de urmărire pe termen lung și incertitudinile privind ghidurile.
• Există o variabilitate semnificativă între specialități în ceea ce privește responsabilitatea prescrierii.

Context

Tratamentul standard al cancerului de col uterin local avansat include chimioradioterapia, care determină frecvent ablația ovariană și instalarea menopauzei premature.

Simptomele asociate menopauzei pot afecta semnificativ calitatea vieții, iar ghidurile clinice recomandă terapia hormonală pentru ameliorarea acestora. Cu toate acestea, utilizarea terapiei hormonale rămâne limitată în practica curentă.

Despre studiu

Studiul a fost realizat sub forma unui chestionar adresat medicilor specializați în oncologie ginecologică și radioterapie, desfășurat între 23 aprilie și 9 iunie 2025.

Au fost incluși:

• 209 participanți inițiali, dintre care 178 eligibili
• 76,4% ginecologi oncologi și 23,6% radioterapeuți

• Majoritatea erau medici primari (≈78–81%)
• Majoritatea erau femei (76,5% GYO vs 59,5% RO)
• ≈58% consultau 1–5 paciente cu cancer de col uterin lunar

• Atitudinea față de terapia hormonală
• Tipurile de tratamente prescrise
• Barierele percepute

Rezultate

Frecvența simptomelor și comunicarea cu pacientele

Majoritatea clinicienilor au raportat că:

• „Majoritatea” pacientelor dezvoltă simptome menopauzale după tratament (≈58–60%)
• Discuțiile despre menopauză sunt frecvente înainte de tratament:
  • 62,5% dintre ginecologi oncologi
  • 78,6% dintre radioterapeuți

Interesul pacientelor pentru terapia hormonală

Pacientele solicită informații despre terapia hormonală în mod variabil:

• 54,4% dintre ginecologi oncologi raportează întrebări ocazionale
• 73,8% dintre radioterapeuți raportează întrebări frecvente

Disponibilitatea de a prescrie terapia hormonală

Diferențele între specialități sunt semnificative:

• 99,3% dintre ginecologi oncologi ar prescrie terapia hormonală
• 73,8% dintre radioterapeuți ar face acest lucru
• 21,4% dintre radioterapeuți sunt indeciși
• 4,8% nu ar prescrie

Tipurile de terapii recomandate

Preferințele terapeutice includ:

• Combinație estrogen + progesteron:
  • 91,2% GYO
  • 70,0% RO
• Estrogen vaginal:
  • 36,8% GYO
  • 62,5% RO
• Estrogen sistemic simplu: ≈25–27%

Factori luați în considerare în decizia terapeutică

Majoritatea clinicienilor consideră statusul premenopauzal:

• 97,1% dintre ginecologi oncologi
• 95,0% dintre radioterapeuți

Responsabilitatea prescrierii

Există variații importante între specialități:

• Oncologia ginecologică: ≈97% considerată responsabilă
• Radioterapia: 14,7% GYO vs 45,0% RO
• Specialiști în menopauză: 55–70%
• Medicina de familie: ≈27–33%

Bariere în utilizarea terapiei hormonale

Principalele obstacole raportate:

• Capacitatea limitată de urmărire pe termen lung:
  • 21,3% GYO
  • 42,5% RO
• Lipsa ghidurilor clare: 12,5% în ambele grupuri
• Preferința de a delega tratamentul: până la 27,5% RO
• Temeri legate de recurență: ≈2–4%

Interpretare

Studiul evidențiază un paradox clinic: deși majoritatea medicilor consideră terapia hormonală sigură și adecvată, aceasta este insuficient utilizată în practică.

Un factor important îl reprezintă lipsa familiarității cu ghidurile existente, precum și nivelul variabil de încredere în prescrierea tratamentului.

De asemenea, există diferențe între specialități în ceea ce privește asumarea responsabilității pentru managementul pe termen lung al pacientelor.

Concluzii

Terapia hormonală reprezintă o intervenție eficientă pentru ameliorarea simptomelor menopauzei induse de tratamentul cancerului de col uterin, însă implementarea sa este limitată de bariere sistemice și de percepție.

Reducerea acestui decalaj necesită:

• Creșterea gradului de conștientizare a ghidurilor
• Clarificarea responsabilităților între specialități
• Dezvoltarea unor strategii de follow-up pe termen lung