Spitalul Privat Döbling - Austria/Viena

Când vorbim de cancer intestinal, este aproape întotdeauna vorba despre un cancer al intestinului gros (colon) sau a rectului, în intestinul subțire dezvoltându-se foarte rar cancerul. O tumoră malignă în regiunea intestinului gros este denumită și carcinom de colon, în zona rectului poartă de numirea de carcinom rectal. Pe scurt, aceste două tipuri de tumori sunt numite și carcinoame colorectale.

O tumoră intestinală poate prezenta simptome foarte diferite, uneori nespecifice (care nu indică în mod clar această afecțiune). Adesea există modificări  la nivelul scaunului, cum ar fi diareea și constipația alternantă, precum și disconforturi în timpul defecării. De asemenea, scaunul cu depozite de mucus și sânge sau un scaun negru pot indica prezența cancerului de colon. Durerile abdominale persistente, spasmodice și flatulența, oboseala generală și pierderea nedorită în greutate pot fi semne potențiale de avertizare.

Cancerul de colon se dezvoltă, de regulă, foarte lent, pe parcursul anilor, prin precursori benigni (polipi, adenomi) și poate rămâne asimptomatic pentru o perioadă lungă de timp. Adesea, acești precursori sunt descoperiți întâmplător în cadrul investigațiilor preventive, chiar înainte de a crea disconforturi.

După o anamneză detaliată și o examinare clinică generală, medicul specialist va efectua, dacă este cazul, un tușeu rectal deoarece astfel pot fi simțite tumori sau modificări situate în apropierea anusului. Această investigație nu este dureroasă și durează numai câteva minute.

O altă investigație foarte importantă în diagnosticarea bolilor intestinale este testul hemocult. Acest test identifică prezența sângelui în scaun, chiar dacă acesta nu este vizibil. După vârsta de 40 de ani este recomandată efectuarea acestui test o dată pe an, în scop preventiv.

Cea mai importantă și semnificativă investigație pentru detectarea și clarificarea tumorilor intestinale este colonoscopia. Prin această investigație poate fi examinat tot intestinul gros și se prevalează o biopsie care va fi examinată histopatologic. Numai după această investigație se poate determina dacă este sau nu vorba de cancer. Polipectomia și biopsia aferentă sunt, de asemenea, incluse în această investigație. Colonoscopia se efectuează sub administrarea unui sedativ ușor și nu este deloc dureroasă.

După vârsta de 50 de ani este recomandată efectuarea unei colonoscopii în scop preventiv.

În cazul în care suspiciunea de cancer de colon a fost confirmată, următorul pas foarte important este determinarea stadiului de boală – cât de mare este tumora, cât de mult s-a răspândit în colon și dacă sunt afectate alte organe sau ganglionii limfatici – pentru a determina terapia optimă pentru fiecare caz în parte.

Următoarele investigații necesare includ o ecografie a abdomenului pentru a determina dacă alte organe, precum ficatul, vezica biliară sau pancreasul, prezintă modificări care indică răspândirea celulelor canceroase. O radiografie toracică este necesară pentru a detecta tumori secundare existente (metastaze) în plămâni.

Dacă tumoarea este localizată în rect, se poate efectua și o rectoscopie în cadrul căreia sunt examinați ultimii 20-30 cm din intestin. Spre deosebire de colonoscopie, pentru rectoscopie este folosit un endoscop rigid, non-flexibil, prin care poziția sau înălțimea tumorii poate fi determinată mai precis. Această examinare este esențială pentru alegerea terapiei optime sau a opțiunilor chirurgicale potrivite. Rectoscopia este adesea combinată cu investigația de endosonografie, în cadrul căreia cu ajutorul unei sonde cu ultrasunete introdusă în intestin, se poate determina gradul de răspândire a tumorii în peretele intestinal. Aceste investigații nu sunt dureroase și durează numai câteva minute.

În majoritatea cazurilor este necesar și un CT (tomografie computerizată) pulmonar și abdominal, iar în cazul cancerului rectal un RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) a abdomenului și a bazinului. Astfel pot fi determinate localizarea și dimensiunea tumorii, „comunicarea“ acesteia cu structurile învecinate și eventuala prezență a tumorilor secundare. În plus, aceste investigații oferă informațiile esențiale pentru medic, și anume dacă tumora poate fi îndepărtată chirurgical și cât de complexă va fi operația.

Adiacent diagnosticării prin imagistică medicală sunt necesare investigații de sânge pentru evaluarea funcției organelor și starea generală de sănătate. De regulă, se determină și așa-numiții markeri tumorali. Markerii tumorali sunt molecule care sunt adesea formate de tumorile în sine, respectiv ale căror concentrații în sânge pot fi legate de prezența tumorilor. Prin monitorizarea regulată, aceștia pot, mai presus de toate, să furnizeze informații despre evoluția bolii în timpul terapiei sau să ajute la detectarea unei recidive (reapariția tumorii) într-o etapă timpurie.

Toate investigațiile menționate ajută la determinarea stadiului bolii și la alegerea opțiunii de tratament adecvate pentru fiecare caz în parte.