Spitalul Privat Döbling - Austria/Viena

Cancerul prostatic este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la bărbații din națiunile vestice industrializate și reprezintă o tumoare malignă a glandei prostatice.

Cancerul de prostată este, de obicei, o maladie diagnosticată la o vârstă mai înaintată. Incidența cea mai mare fiind prezentă în jurul vârstei de 70 de ani. 

Medicul specialist în urologie Prim. Univ.-Prof. Dr. Höltl recomandă, începând cu vârsta de 40 – 45 de ani, efectuarea regulată a investigațiilor medicale preventive, testarea valorii PSA și examinarea rectală a prostatei.

Cauzele apariției cancerului prostatic

Cauzele exacte ale cancerului de prostată sunt în continuare incerte. Cu toate acestea cercetările științifice au descoperit anumiți factori ce favorizează apariția cancerului de prostată:

• Unul dintre cei mai importanți factori de risc este reprezentat de înaintarea în vârstă, tumorile maligne ale prostatei apărând de regulă după vârsta de 50 de ani.
• Factorii ereditari joacă de asemena un rol important în incidența acestei afecțiuni, media de vârstă fluctuând în aceste cazuri. Astfel, dacă există antecedente familiale, este recomandat de efectuat investigațiile preventive la o vârstă mult mai fragedă.
• Bineînțeles că un stil de viață sănătos, precum practicarea de sport în mod regulat, o dietă bogată în fructe și legume și o greutate corporala normală reduce riscul de a dezvolta cancerul de prostată.

La ce simptome trebuie să fim atenți?

Asemănător multor afecțiuni canceroase, cancerul de prostată nu prezintă, în faza incipientă, nici un fel de simptome. De aceea este esențial de efectuat investigațiile medicale preventive, acestea reprezentând singura metodă de diagnosticare timpurie a cancerului de prostată.

Simptomele apar doar în momentul în care boala este deja avansată și extinsă. Aceste simptome precum tulburări ale vezicii urinare și ale intestinului, sânge în urină, pierderea în greutate, oboseală, dureri de spate și de oase, sunt foarte des nespecifice deorece pot fi cauzate de numeroase alte afecțiuni.

Cum se diagnostichează cancerul de prostată?

Cancerul prostatic poate fi diagnosticat prin metode moderne de diagnostic de laborator, ecografie, RMN și examinare rectală.

Datorită faptului că cancerul de prostată nu cauzează simptome în faza incipientă, această afecțiune poate fi diagnosticată numai prin intermediul investigațiilor preventive sub forma testului PSA și/sau examinării digitale rectale.

Prim. Univ.-Prof. Dr. Höltl menționează că o valoare PSA crescută și/sau o examinare rectală ce prezintă modificări sunt indicații pentru a efectua o biopsie. În cazul în care  palparea prostatei şi valoarea sangvină a PSA sunt neconcludente, atunci se efectuează  testul genetic în urină PCA3 care oferă  informaţii asupra necesității efectuării unei biopsii.

În cazul în care suspiciunea de cancer de prostată a fost confirmată se efectuează investigații adiacente precum un RMN endorectal, CT, scintigrafie osoasă cu vizualizarea întregului schelet, clasificarea TNM și stabilirea scorului gleason pentru a determina stadiul concret al bolii și implicit terapia adecvată.

RMN-ul endorectal este o metodă etablată în Spitalul Privat Döbling fiind utilizată și pentru monitorizarea regulată a succesului terapiei.

Ce metode de tratament există pentru cancerul de prostată?

Tratementul cancerului de prostată este foarte complex, cuprinzând tratamentul chirurgical, chimioterapia, radioterapia și terapia cu hormoni. După o evaluare individuală se stabilește tipul și/sau combinația de tratament.

Prim. Univ.-Prof. Dr. Höltl ne prezintă două standardizări de terapie, și anume terapia curativă și terapia paliativă. Terapia curativă are ca scop vindecarea tumorii; iar standardul aplicat este prostatectomia radicală, alternativ se poate opta și pentru iradierea externă și brahiterapia care prezintă însă, pe termen lung, rezultate semnificativ mai negative.

Prostatectomia radicală reprezintă rezecția completă a glandei prostatice și este aplicată în cazul în care tumora nu este răspândită în organism. Acest tratament chirurgical este cel mai frecvent folosit datorită șanselor foarte bune de vindecare.

Terapia paliativă este aplicată în cazul tumorilor avansate care nu mai prezintă șanse de a fi vinecate și este alcătuită din terapia hormonală și chimioterapia. Scopul acestei terapii este ameliorarea durerilor și simptomelor cauzate de această boală.