Tumorile cerebrale

Tumorile cerebrale pot fi benigne sau maligne, primitive sau metastatice.

Tumorile cerebrale benigne sunt cele mai intalnite. Tumorile cerebrale maligne reprezinta cam 1% din totalul neoplaziilor nou aparute. Din punct de vedere anatomopatologic, tumorile gliale sunt cele mai frecvente, procentajul lor atingand 50-60% din totalul tumorilor primitive cu localizare cerebrala. Meningioamele se intalnesc la un sfert din pacientii cu tumori cerebrale primitive, iar schwanoamele reprezinta 10% din aceste tumori.

Tumora cerebrala primitiva semnifica faptul ca tumora isi are originea in parenchimul cerebral, meninge, resturi embrionare, radacinile nervilor cranieni si hipofiza.

Tumora cerebrala metastatica semnifica faptul ca tumora de origine este in alt loc decat creierul, tumora de la nivelul encefalului dezvoltandu-se in urma cantonarii celulelor canceroase la acest nivel, celule venite pe calea circulatiei sangvine de la tumora de origine. In cazul tumorilor cerebrale metastatice, tumora de origine poate fi oriunde in organism, cel mai frecvent fiind localizata la nivel pulmonar, renal, prostatic sau hepatic.

Tumorile cerebrale metastatice sunt mai frecvente decat tumorile cerebrale primitive. Se estimeaza ca 15% din pacientii care decedeaza anual prin cancer prezinta metastaze cerebrale simptomatice. Exista si o serie de stari patologice care evolueaza cu o simptomatologie asemanatoare cu a unui proces expansiv intracranian, dar fara ca acesta sa existe. Aceste stari mai sunt cunoscute si ca pseudotumori cerebrale, acestea fiind infectii, tulburari metabolice, intoxicatii.

Din punct de vedere topografic, mai mult de jumatate dintre tumorile cerebrale sunt situate supratentorial, iar o treime se dezvolta subtentorial.

Tipuri histologice de tumori cerebrale

Glioame

Sunt neoformatiuni proprii ale tesutului nervos, ele dezvoltandu-se din tesutul de sustinere glial si sunt cele mai frecvente tumori cerebrale. In cele mai multe cazuri, glioamele nu sunt alcatuite dintr-un singur tip de celule, ci din mai multe tipuri inrudite, iar denumirea tumorii se face pe baza tipului celular preponderent. Glioamele cresc prin infiltrare. Tipuri de tumori gliale: astrocitoamele (sunt cele mai frecvente), ependimomul, spongioblastomul, meduloblastomul, glioblastomul multiform. Ultimele doua tipuri cresc rapid in dimensiuni si adesea recidiveaza dupa indepartarea chirurgicala. Pacientii cu astrocitoame au sanse mari de vindecare prin interventie chirurgicala, dar nu raspund la radioterapie. Glioamele pot sa apara la orice varsta, la copii intalnindu-se mai des meduloblastomul. Cu timpul in glioame pot sa apara calcificari, mai ales in cazul ependimoamelor si ologodendroglioamelor.

Meningioame

Au punct de plecare din arahnoida, se intalnesc cel mai frecvent la adultii tineri, intre 20 si 45 de ani. Sunt tumori benigne (in afara de forma sarcomatoasa). Caracteristica lor este aceea ca nu infiltreaza parenchimul cerebral, ci doar il comprima, existand astfel sanse mari de vindecare prin indepartare chirurgicala. Sunt tumori cu o vascularizatie bogata si se dezvolta in vecinatatea sinusurilor venoase, ceea ce uneori face dificila indepartarea lor chirurgicala. Evoluand in vecinatatea calotei craniene, de multe ori pe radiografie se constata zone de osteoliza ale oaselor cutiei craniene care vin in contact cu tumora. Tipuri de meningioame in functie de localizare: meningioame parasagitale, meningiomul olfactiv, meningiomul tuberculului selar, meningiomul de aripa sfenoidala, meningiomul de convexitate, meningiomul fosei cerebrale posterioare.

Adenoame hipofizare si paraselare

Se insotesc de tulburari endocrine (prin afectarea glandei hipofize) si de tulburari ale campului vizual (hemianopsie heteronima).

Neurinom acustic

Se dezvolta la nivelul unghiului ponto-cerebelos, intalnindu-se la adultii de varsta medie. Diagnosticul trebuie sa fie pus cat mai curand posibil, in primele faze ale bolii, pentru ca tratamentul chirurgical sa aiba eficienta maxima.

Metastaze cerebrale

Se realizeaza pe cale hematogena si se dezvolta cu predilectie in zona dintre substanta cenusie si cea alba. Cele mai frecvente tumori primare care dau metastaze cerebrale sunt cancerele bronho-pulmonare, cancerul de san (metastazeaza in cerebel), tumorile maligne gastro-intestinale si melanoamele.

Alte tipuri tumorale:

Tuberculoamele, granuloamele luetice, granuloamele corpilor straini, tumorile vasculare si anevrismele, echinococoza cerebrala, cisticercoza cerebrala, abcesele cerebrale, hematoamele.

Procesele pseudotumorale

Aceste procese patologice determina hipertensiune intracraniana, dar nu se incadreaza in tablourile clinice care urmeaza. Aceste procese sunt de natura inflamatorie: chisturile arahnoidiene, arahnoidita de fosa posterioara, arahnoidita optochiasmatica, ocluzia inflamatorie a apeductului lui Sylvius.

Manifestari clinice

Tumorile cerebrale se manifesta clinic prin unul din urmatoarele sindroame: progresia subacuta a unui deficit neurologic focal, convulsii sau afectarea neurologica non-focala. Tumorile metastatice se manifesta si prin simptome sistemice ca anorexie, scadere in greutate, stare generala alterata si stare subfebrila.

Sindroamele neurologice de focalizare sunt rezultatul compresiei neuronilor si substantei albe prin efectul de masa al tumorii (expansiunea tumorala) si prin edemul pe care aceasta il produce. Sindroamele neurologice de focalizare sunt:

Sindromul de lob frontal

In cazul tumorilor localizate la nivelul lobului frontal se intalnesc urmatoarele simptome de focar:
- tulburarile psihice, epilepsia, crizele grand mall, crizele focalizate jacksoniene, afazia si agrafia, pareza nervului facial, tulburari motorii care devin cu atat mai accentuate cu cat tumora intereseaza mai mult aria motorie a lobului frontal...
mai multe despre sindromul de lob frontal

Sindromul de lob parietal

O tumora care se dezvolta la nivelul lobului parietal da urmatoarele manifestari clinice:
- crizele de epilepsie senzitiva, tulburarile de sensibilitate , tulburarile somatognozice.

- tulburarile motorii materializate printr-o usoara hemipareza, atrofiile musculare ale membrului superior controlateral (eminenta tenara si hipotenara).
mai multe despre sindromul de lob parietal

Sindromul de lob temporal

In cazul dezvoltarii unei tumori la nivelul lobului temporal, apar frecvent tulburari de vorbire si tulburari psihice. Hipertensiunea intracraniana, hipoestezii superficiale, tulburarile oftalmologice...
mai multe despre sindromul de lob temporar

Sindromul de lob occipital

Tumorile de lob occipital sunt mai rare. Tulburarile vizuale sunt unul din cele mai importante semne ale tumorilor cu localizare la acest nivel; tulburari de vorbire, daca tumora intereseaza si lobul parietal; hemipareza controlaterala; tulburari cerebeloase sub forma unor tulburari de echilibru nesistematizate.
mai multe despre sindromul de lob occipital

Sindromul de fosa cerebrala posterioara

Tumorile care se dezvolta la acest nivel, in zona cerebelului, determina grave perturbari in curgerea normala a lichidului cefalorahidian. Din aceasta cauza, simptomatologia clinica este dominata de sindromul de hipertensiune intracraniana.
mai multe despre sindromul de fosa cerebrala posterioara

Diagnostic de laborator

CT scan si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) sunt examene imagistice care precizeaza cu acuratete topografia tumorilor cerebrale. Tumorile apar ca formatiuni hiperdense, inlocuitoare de spatiu. Diagnosticul diferential cu un chist cu continut lichidian este usor, acesta aparand ca o imagine hipodensa la examenul imagistic. De asemenea, este esential sa se faca o biopsie tumorala pentru a evidentia tipul histologic si pentru a orienta tratamentul.

Tratament

Pentru tumorile cerebrale este destul de dificil de standardizat un tratament. De cele mai multe ori acest tratament implica echipe mixte de chirurgi, radioterapeuti, chimioterapeuti si colaborarea cu alte specialitati medicale. Inainte de orice interventie chirurgicala se practica biopsia tumorala, pentru a se stabili tipul histologic al tumorii. Biopsia reprezinta recoltarea unui fragment tumoral in scopul studierii acestuia, si este cu atat mai greu de efectuat cu cat tumora este localizata pai profund in parenchimul cerebral. Rezultatul examenului histopatologic este deosebit de important deoarece el dicteaza pasii de tratament. Interventia neurochirurgicala isi propune sa indeparteze pe cat posibil masa tumorala lezand cat mai putin parenchimul cerebral. Metodele clasice operatorii folosite sunt trepanarea cutiei craniene, craniotomia (mai ales in cazul tumorilor benigne), craniectomia de fosa posterioara. Cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea mijloacelor moderne de interventie, cum este microscopul binocular chirurgical sau laserul cu dioxid de carbon. In stadiile tumorale avansate singura interventie chirurgicala care se poate face este drenajul lichidului cefalorahidian ventricular extern sau ventriculo-peritoneal. Tratamentul chirurgical trebuie completat cu cel medicamentos. Se utilizeaza anticonvulsivante, corticosteroizi, manitol (pentru reducerea presiunii intracraniene) si diuretice de tip furosemid.

Prognostic

Din neferiricre, prognosticul in cazul tumorilor cerebrale este sumbru, de multe ori neputandu-se extirpa tumora in intregime, mai ales daca este dezvoltata intraparenchimatos. In multe situatii tratamentul in general paliativ, ameliorand starea bolnavului, dar nereusind sa suprime factorul cauzal. Mai ales in cazul tumorilor cerebrale metastatice, acestea sunt doar varful de ice-bearg al afectiunii, tumora primara fiind de obicei intr-un stadiu avansat. Glucocorticoizii, radioterapia si anticonvulsivantele imbunatatesc calitatea vietii. Glucocorticoizii in doze mari au un efect benefic asupra simptomatologiei metastazelor, calitatea vietii inbunatatindu-se rapid, in cateva ore. Anticonvulsivantele se folosesc pentru prevenirea eventualelor crize epileptice sau pentru tratarea celor existente.