Tumori benigne ale laringelui

Tumorile benigne ale laringelui reprezinta o clasa ce reuneste formatiunile tumorale care nu infiltreaza tesuturile, nu metastazeaza si nu recidiveaza dupa extirparea lor. Aceste formatiuni se dezvolta din elementele componente ale laringelui sau din resturi embrionare.

Clasificarea tumorilor

• epiteliale - papiloame, angioame;
• conjunctive - noduli vocali, polipi, lipoame, angioame, condroame;
• glandulare - adenoame, tumori mixte;
• embrionare - chisturile;

O alta clasificare este cea in functie de frecventa:

• frecventa crescuta – noduli vocali, polipi, papiloame;
• frecventa scazuta – lipoame, angioame, condroame, chisturi;

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv de tumora laringiana benigna se stabileste pe baza:

• simptomatologiei – disfonie (raguseala), disfagie (dificultate la inghitire) si dispnee laringiana. Este important sa se cunoasca caracterele acestui tip de dispnee pentru a putea pune un diagnostic cat mai corect, adica reprezinta o insuficienta respiratorie de tip obstructiv superior (o bradipnee inspiratorie cu tiraj si cornaj).

Diagnosticul diferential se realizeaza cu:

• dispneea supraglotica bucofaringiana – nu prezinta tiraj si cornaj, vocea e normal (nu exista disfonie);
• dispneea cardiac – este mixta (inspiratorie si expiratorie) cu polipnee;
• dispneea pulmonara – este expiratorie cu bradipnee;
• examenului obiectiv – laringoscopie;
• examenului histopatologic al formatiunii;

Cu toate ca simptomatologia este comuna tuturor tipurilor de tumori benigne, predominanta tulburarilor este diferita, astfel:

Papilomatoza laringiana

Reprezinta proliferarea de natura epitelio-conjunctiva a mucoasei laringiene. Numele de papilomatoza s-a atribuit datorita recidivei foarte frecvente. Este o afectiune intalnita foarte frecvent in prima copilarie si mai rar la adulti si are o tendita la involutie spontana la varsta puberatatii.

Etilogia este considerate a fi virotica (virusul papilomatos tip 7 si 11).

Simptomatologia variaza in raport cu varsta bolnavului astfel, la copii mici se observa formele difuze, iar la varsta pubertatii formele circumscrise. Disfonia care merge treptat pana la afonie este insotita de dispnee accentuata si stridor laringian la copii. Tulburarile respiratorii sunt absente la adulti.

Diagnosticul de certitudine se pune pe baza examenului laringoscopic care releva aspectul tipic: formatiuni mici, circumscrise, situate pe o coarda vocala sau la comisura anterioara cu suprafata muriforma si culoare rosietica (la copil) sau noduli dispusi in grupe alb-rosietice sau cenusii de aspectul unei creste de cocos, situati pe coarda vocala atat pe suprafata superioara, cat si pe cea inferioara (la adult).

Tratamentul este chirurgical (microchirurgie clasica sau laser chirurgie) si medical (imunochimioterapie, interferon, vitamin A si E).

Noduli vocali

Sunt formatiuni tumorale de mici dimensiuni care proemina pe marginea celor 2 corzi vocale la unirea treimii anterioare cu treimea mijlocie.
Se intalnesc frecvent la profesionistii vocali (cantareti, soprane, actori, profesori).
Sunt considerati precursori ai polipilor corzilor vocale, deosebirea intre acestia fiind data de gradatia aceluiasi proces patologic.

Simptomatologia este reprezentata doar de o fonastenie mai indelungata (oboseala usoara a vocii) care se transforma intr-o raguseala caracteristica intr-un interval variabil de timp.

Acestia dispar deseori spontan prin menajarea vocii sau repaus vocal absolut timp de cateva luni. Daca nu retrocedeaza dupa acest fel de tratament se recurge la extirparea sau cauterizarea lor, insa cu riscul de a leza corzile vocale. In cazul nerespectarii unei igiene vocale adecvate riscul de recidiva este crescut.

Polipi laringieni

Sunt formatiuni tumorale rotunde sau lunguiete localizate frecvent pe marginea libera a partii anterioare a corzii vocale sau in comisura anterioara. Spre deosebire de nodulii vocali care sunt simetrici, acestia sunt intotdeauna unilaterali.

Diagnosticul pozitiv este pus pe baza caracterului disfoniei (diplofonie care reprezinta emisiunea de două tonuri ale vocii) si pe examenul laringoscopic (care evidentiaza forma si culoarea polipului, care poate fi pediculat sau sesil, cu suprafata regulata, asezat pe partea anterioara a uni corzi vocale).

Pentru precizarea diagnosticului de certitudine este necesar examenul histopatologic al formatiunii extirpate.
Interventia se realizeaza in laringoscopie indirecta si se recomanda repaus vocal absolut cateva saptamani.

Lipomul

Este o afectiune intalnita foarte rara, intalnita mai ales la nivelul epiglotei, pliurilor ariepiglotice si pe banda ventriculara. Are dimensiuni variabile, forma rotunjita, neteda si de culoare galbuie.

Tulburarile respiratorii se intalnesc mai frecvent decat cele fonatorii.

Diagnosticul de certitudine este pus numai pe baza examenului anatomo-patologic al formatiunii extirpate.

Tratamentul este exclusiv chirurgical.

Angiomul

Este o patologie intalnita foarte rar, totalizand aproximativ 1% din tumorile benigne laringiene. Uneori se constata concomitant si angioame pe pielea fetei si a regiunii cervicale superioare. Apare sub 2 forme:

• forma telangiectazica – ca o pata rosie proeminand usor pe suprtafata mucoasei;
• forma cavernoasa – este intalnita mai frecvent si este intins ca suprafata, de aspect mamelonat, prezentand zone de culoare rosie sau violacee. Acest tip de tumori sangereaza spontan sau dupa leziuni minime ale mucoasei care le acopera.

Simptomatologia variaza in functie de sediu si volum, astfel: cand sunt mici raman oculte si sunt descoperite intamplator cu ocazia unei laringoscopii, iar cele mari determina tulburari respiratorii si fonatorii.
Biopsia se contraindica datorita riscului crescut de hemoragie.

Tratamentul tumorilor mici consta in extirparea formatiunii si cauterizarea suprafetei, iar a celor mai mari se realizeaza prin interventii externe.

Condroame

Se intalnesc foarte rar si au potential malign. Au ca punct de plecare de pe pecetea cricoidului, de unde invadeaza cavitatea laringelui. Mai rar provin de la nivelul cartilajului tiroid.
Sunt foarte bine delimitate, avand o forma ovoidala cu o baza larga de insertie si acoperite de mucoasa nemodificata.

Simptomatologia este dominata de tulburari respiratorii accentuate (dispnee inspiratorie) sau de deglutitie (disfagie) in cazul tumorilor plecate de pe cricoid.
Biopsia se face foarte greu deoarece sunt dure si pensele aluneca pe suprafata lor.

Examenul radiologic si examenul computer tomograf sunt indispensabile stabilirii diagnosticului.

Tratamentul este chirurgical.

Adenomul

Este o tumora rar intalnita si are potential malign. Isi are originea in glandele mucoasei. Localizarea cea mai frecventa este epiglota.

Simptomatologia depinde de dimensiunea si localizarea tumorii, disfonia si dispneea fiind cele mai importante.

Diagnosticul de certitudine este anatomo-patologic.

Tratamentul este chirurgical.

Chisturile laringiene

Majoritatea tumorilor chistice se situeaza extralaringian pe epiglota sau la baza limbii. Formatiunile sunt pline cu un fluid seros sau consistent, de aspect gelatinos sau coloidal.
Cele situate la nivelul epiglotei sunt cel mai frecvent congenitale provenind din canalul tireoglos, cu forma ovoidala, acoperite de mucoasa neteda.

Diagnosticul de certitudine se precizeaza prin punctie, examenul biochimic si citologic al continutului.

Tratamentul consta in punctie, incizie sau excizie a peretelui.