Leziuni orale premaligne

Leziunile tumorale de la nivelul cavității bucale se încadrează în cadrul afecțiunilor benigne sau maligne, orale sau oro-maxilo-faciale. Această regiune (orală și maxilo-facială) cuprinde numeroase structuri anatomice importante, cu o vascularizație bogată, atât sanguină cât și limfatică, aproximativ o treime din totalitatea limfonodulilor din organism fiind situați la nivelul gâtului. De aceea, în cazul unei tumori maligne la acest nivel, sunt afectate rapid structuri de importanță vitală, iar metastazele locale și generale sunt de asemenea prezente în multe dintre cazuri. (1)

În anul 2008, în România, incidența leziunilor tumorale maligne la nivelul cavității bucale și buze era de 4, 8% din totalul cancerelor (2), cea mai frecventă formă de cancer la acest nivel fiind carcinomul cu celule scuamoase. Dar, multe dintre aceste carcinoame se dezvoltă din leziuni preexistente la nivelul cavității bucale. (3)

Aceste leziuni (considerate leziuni pre-maligne sau precursoare maligne) ale cavității bucale reprezintă o problemă de sănătate la nivel mondial deoarece, deși multe dintre ele pot fi depistate cu ușurință printr-un control la medicul dentist, marea majoritate sunt diagnosticate în faze tardive. (1)

Leziunile premaligne ale cavității orale

Leziunile premaligne sunt acele leziuni cu caracter ireversibil (adică nu se vindecă de la sine) și care vor evolua cu certitudine spre leziuni maligne ale cavității bucale. Până în acest moment sunt considerate leziuni premaligne: leucoplazia, eritroplazia și eritroleucoplazia. (1) În afara acestor trei afecțiuni, încă două se consideră a fi leziuni cu potențial de malignizare (asociate cu un risc crescut de cancer) – fibroza orală submucoasă și lichenul plan. (4)

Leucoplazia

Leucoplazia poate fi caracterizată ca o pată albă, prezentă la nivelul cavității bucale, care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o compresă de tifon și care nu poate fi încadrată de către medic în altă categorie de afecțiuni. Așadar este diagnosticată prin excluderea altor afecțiuni cu aspect asemănător. (1)
Se localizează frecvent la nivelul limbii, palatului, mucoasei bucale, planșeului bucal, buzelor și regiunii posterioare de ultimul molar inferior (cunoscută și sub numele de trigon retromolar) . (4)

Eritroplazia

Eritroplazia este reprezentată de o pată roșie, cu aspect catifelat, la nivelul mucoasei cavității bucale, care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o compresă de tifon și care nu poate fi încadrată de către medic într-o altă categorie de afecțiuni. Este considerată o formă de debut a tumorilor maligne din cavitatea bucală. Cel mai des, eritroplazia apare la nivelul planșeului bucal, părților laterale ale limbii, palatului și trigonului retromolar. (5)

Eritroleucoplazia

Eritroleucoplazia reprezintă leziuni albe de tipul leucoplaziei asociate cu leziuni roșii de tipul eritolplaziei. Aceasta este mai des întâlnită decât eritroplazia, leziunile albe de leucoplazie fiind considerate displazii ale epiteliului mucoasei bucale, iar leziunile roșii fiind considerate carcinom in-situ (incipient) al aceluiași epiteliu. (1)

Leziuni cu potențial de malignizare

Așa cum am menționat anterior, aceste leziuni au un potențial crescut de „transformare” într-o tumoră malignă.

• Fibroza orală submucoasă se manifestă prin prezența unor mici vezicule, pete sau mici zone ulcerative la nivelul cavității bucale. Pacientul acuză o senzație de arsură (mai ales la contactul cu alimente acide sau condimente), iar uneori chiar senzația de gură uscată (xerostomie). Această leziune poate fi prezentă împreună cu leucoplazia. (1, 6)
• Lichenul plan este o afecțiune a mucoasei cavității bucale căreia nu i se poate asocia o anumită cauză. Are aspectul unor pete albe, situate bilateral în cavitatea bucală, iar tratamentul este deseori de expectativă (de observație). (1, 6)

Factori de risc

Factorii de risc locali în cazul acestor afecțiuni sunt, în mare parte, aceiași ca și în cazul apariției tumorilor maligne de la nivelul cavității bucale. (1)

Tutunul

Fie că este vorba de fumat, mestecatul de tutun sau fumatul pasiv, tutunul este un factor principal de risc în cazul apariției leziunilor premaligne. Acest lucru a fost dovedit prin numeroase cercetări, în cazul fumatului gudroanele produse prin ardere sunt responsabile de apariția acestor leziuni. (7)

Alcoolul

Alcoolul este și el considerat un factor de risc important, iar în combinație cu tutunul, efectul acestora este potențat. Alcoolul își exercită efectul atât local (prin contactul direct al impurităților pe care le conține), dar și la nivel sistemic (general). Se consideră că un consum de peste 1l de alcool nedistilat pe zi sau 250ml de alcool distilat pe zi reprezintă un factor de risc important în apariția acestor leziuni premaligne. (7)

Agenți infecțioși

Alți factori infecțioși – virusul papiloma uman, virusul herpex simplex – sunt considerați, de asemenea, factori de risc în apariția leziunilor premaligne și maligne. (1)

Statusul dentar și parodontal

Igiena orală deficitară, prezența infecțiilor dentare și parodontale, precum și iritațiile constante ale mucoasei bucale produse de margini dentare tăioase, ascuțite (fie ale dinților naturali, fie ale obturațiilor dentare sau ale lucrărilor protetice) sunt cunoscute ca fiind un factor de risc în apariția leziunilor premaligne. (1)

Factorii de risc generali în apariția acestor leziuni sunt aceiași ca și pentru alte tumori maligne. Astfel, vârsta (peste 45-50 de ani) reprezintă un factor de risc, precum și anumiți factori nutriționali (niveluri scăzute de vitamina A sau ale vitaminelor B). De asemenea, deficitul imunitar, fie ca este vorba de o imunodepresie cauzată de virusul HIV, fie că este produs prin medicație imunosupresoare, se pare că reprezintă factori de risc în apariția leziunilor premaligne la nivelul cavității bucale. (1)

Diagnostic

Diagnosticarea acestor leziuni premaligne se face cel mai adesea de către medicul dentist printr-un control riguros al cavității bucale, adică prin examinarea acesteia.

Alte metode de diagnostic presupun colorarea leziunii cu albastru de toluidină, citologia orală (prin raclarea unui strat de celule superficiale de la nivelul leziunii) sau metode iluminescente de diagnostic cu ajutorul unei aparaturi speciale. (3)

În urma examenului clinic medicul observă aceste leziuni, după care va efectua un diagnostic diferențial, adică va exclude leziuni asemănătoare, care nu se confirmă în acel caz. Prin excluderea acelor leziuni, medicul va putea pune un diagnostic prezumtiv de leziune premalignă (leucoplazie, eritroleucoplazie etc). (3)

Un aspect foarte important este faptul că diagnosticul final al acestor leziuni este pus pe baza diagnosticului histopatologic, de către medicul anatomopatolog, care va analiza la microscop leziunea extirpată (parțial – prin biopsie sau în totalitate).

Tratament

În general, leziunile premaligne se vor extirpa în totalitate pentru a fi corect diagnosticate și pentru a scădea riscul apariției tumorilor maligne la nivelul cavității bucale. (8)
Medicul dumneavoastră ar putea să vă propună prelevarea unei porțiuni din leziune pentru a putea stabili diagnosticul de certitudine, după care va lua decizia extirpării în totalitate sau a menținerii sub observație.

Recomandări pentru pacienți

Pentru a încerca prevenirea acestor afecțiuni, pacienții sunt sfătuiți să respecte un stil de viață sănătos, prin absența fumatului, consumul moderat de alcool, o dietă echilibrată precum și efectuarea unor activități fizice în mod regulat. S-ar părea că un consum regulat de fructe proaspete, vegetale și cereale integrale exercită un rol protector pentru mucoasa bucală, însă nu s-au stabilit cu exactitate mecanismele de protecție. (1)

De asemenea, o igienă foarte bună a cavității bucale asociată cu o stare de sănătate bună sau foarte bună a dinților și parodonțiului (gingiilor) sunt indicate pentru a preveni apariția acestor leziuni. (1)

De o importanță deosebită este un consult la medicul dentist, cel puțin o dată la 6 luni sau ori de câte ori observați leziuni suspicioase la nivelul cavității bucale.

Medicul dentist va putea să examineze cu atenție toate zonele cu potențial în apariția acestor leziuni. Prin examinarea atentă a buzelor, a mucoasei bucale (la nivelul obrajilor, palatului), mucoasei gingivale, a limbii și a planșeului bucal, medicul poate exclude prezența unor leziuni premaligne sau cu potențial de malignizare. (3)