Carcinoidul pulmonar

Carcinoidul este neoplazia care se dezvoltă din celule neuroendocrine care aparţin sistemului neuroendocrin difuz (enterocromafine).

Carcinoidul poate apărea oriunde în organism, dar mai frecvent la nivelul tubului digestiv şi al plămânilor. Carcinoidele sunt tumori care cresc încet şi au rată mare de supravieţuire, în special dacă sunt excizate chirurgical. La plămân, carcinoidul se dezvoltă din celulele enterocromafine ale mucoasei bronhiilor. (1), (2)

Tumorile sunt clasificate în tipice - 9 din 10 - şi atipice, acestea din urmă fiind mai agresive. Tumorile tipice au o rată mai scăzută de creştere şi rareori ajung să metastazeze dincolo de plămân. Carcinoidul atipic creşte mai repede şi prezintă un risc mai mare de răspândire la un alt organ. (5)

Majoritatea - 95% - tumorilor neuroendocrine nu au o cauză anume. În unele cazuri, destul de rar, s-a identificat transmiterea ereditară. (4)

Cauze

Cauzele carcinoidului sunt genetice; s-a constatat că persoanele de rasă negroidă şi femeile au un risc mai mare de a dezvolta această tumoră. (6)

Media de vârstă a persoanelor diagnosticate cu carcinoid este de aproximativ 60 de ani.

Studiile nu au demostrat o legătură între carcinoid şi regimul alimentar, însă fumatul ar putea avea un rol, deci renunţarea la fumatul activ sau pasiv este singura metodă de prevenţie cunoscută. (3)

Semne si simptome

De obicei, carcinoidele sunt identificate din întâmplare, deoarece sunt asimptomatice, cu excepţia cazurilor în care obstruează căile aeriene din cauza localizării la nivelul hilului pulmonar, zona în care bronhia intră în plămân. (6)

Substanţele secretate de tumoare, de pildă histamina, declanşează un sindrom carcinoid, caracterizat prin: „flushing” (roşeaţă şi încălzire a feţei), diaree, „wheezing” (respiraţie şuierătoare) şi tahicardie. În timp, aceste substanţe pot dăuna și valvelor inimii, provocând dispnee (dificultate de respiraţie) şi sufluri cardiace. (7)

Unele carcinoide secretă hormonul adrenocorticotrop, care creşte sinteza de cortizol, ceea ce declanşează simptome specifice sindromului Cushing: creştere ponderală cu depunerea stratului adipos cu precădere în jumătatea superioară a corpului, slăbiciune musculară, hiperglicemie, hipertensiune arterială, pilozitate excesivă, vergeturi abdominale și „ceafă de bizon” - prin depunere de ţesut adipos. (7)

Diagnostic

Investigaţiile paraclinice care orientează medicul către diagnosticul de carcinoid sunt cele imagistice, precum radiografia sau tomografia la nivelul toracelui; leziunile sunt bine definite la radiografie, rotunde sau ovale, de multe ori la nivelul hilului. La CT, se pot evidenţia uneori margini lobulate. Tumoarea poate prezenta calcificări difuze sau punctiforme. (1)

Tratament

În majoritatea cazurilor, intervenţa chirurgicală este suficientă, urmând ca pacienţii să fie monitorizaţi prin analize de sânge şi tomografie sau RMN. În situaţia în care tumora s-a extins şi operaţia nu poate fi efectuată, se apelează la o varietate de terapii:

• embolizare - procedeu destul de eficient, în care este oprită irigarea cu sânge a metastazelor hepatice; (2)
• chimioterapie - cu streptozocin, de exemplu; (9)
• administarea de agonişti sintetici ai somatostatinei - substanţe care să imite acţunile acestui hormon şi să scadă producţia de hromoni şi proliferarea tumorală. (8)