Cancerul pancreatic (de pancreas)

Cancerul sau neoplasmul pancreatic este o afecțiune canceroasă, caracterizată prin apariția unei formațiuni tumorale maligne la nivelul pancreasului.

Pancreasul este un organ voluminos, localizat în interiorul cavității abdominale, cu funcție secretorie dublă (endocrină și exocrină). Datorită asemănărilor structurale și morfologice cu glandele salivare, pancreasul este numit și „glanda salivară abdominală”. Pancreasul este un organ de formă neregulată, asemănător unui ciocan sau a unui cârlig, cu aspect lobular pe suprafață și cărnos pe secțiune, de culoare roz-cenușie în repaus și roșie intens în perioada activă, de consistență fermă, elastică, rupându-se ușor la traumatisme, cu dimensiuni cuprinse între 4 și 5 cm și o greutate de aproximativ 80 de grame.

Din punct de vedere anatomic, pancreasul este alcătuit din patru porțiuni: capul pancreatic (porțiunea dreaptă, verticală a pancreasului), colul, corpul (porțiunea stângă, orizontală a pancreasului) și coada pancreasului
Din punct de vedere structural, pancreasul este o glandă cu funcție secretorie dublă (glandă mixtă), alcătuită din două componente:

• masa principală a pancreasului reprezentată de acinii pancreatici, cu funcție exocrină de secreție a sucului pancreatic;
• insulele Langerhans, cu funcție endocrină de secreție a hormonilor pancreatici (insulina și glucagonul).

Majoritatea formațiunilor tumorale maligne care apar la nivelul pancreasului sunt tumori exocrine (adenocarcinomul ductal primitiv, chistadenocarcinomul) dezvoltate la nivelul celulelor acinoase și ductale ale pancreasului. Tumorile endocrine ale pancreasului sunt reprezentate de insulinom, glucagonom și vipom. [1], [2], [5], [17]

Epidemiologie

Cancerul pancreatic reprezintă aproximativ 4% din totalitatea bolilor canceroase, 2% din neoplaziile apărute la nivel visceral și 10% din tumorile maligne digestive.

În țara noastră, dintr-un număr de 100 000 de locuitori sunt descoperite anual aproximativ 1% cazuri noi de neoplasm pancreatic.

Deși neoplasmul pancreatic este o afecțiune care poate fi întâlnită la orice vârstă, boala este mult mai frecvent întâlnită după vârsta de 55 de ani, cu incidență maximă în decada a șasea și a șaptea de viață.
Cancerul de pancreas este mult mai frecvent întâlnit în rândul persoanelor de sex masculin, rata de afectare între bărbați și femei fiind de 2 la 1 în favoarea bărbaților.

Neoplasmul de pancreas se află pe locul patru în rândul mortalității prin boli neoplazice.

Din punct de vedere anatomic, cea mai frecventă localizare a tumorilor maligne de pancreas se află la nivelul capului pancreatic (43% din cazuri). [2], [6], [17]

Cauze și factori de risc

Factorii implicați în mod direct în procesul de apariție și dezvoltare a bolii neoplazice pancreatice nu sunt cunoscuți. Au fost identificați o serie de factori de risc care pot favoriza apariția tumorilor maligne la nivel pancreatic:

• diabetul zaharat - riscul de dezvoltare a tumorilor maligne pancreatice în rândul persoanelor cu diabet zaharat este de trei ori mai mare față de persoanele sănătoase; un studiu efectuat în rândul a 21447 persoane cu diabet zaharat și a 21447 persoane sănătoase au arătat că incidența neoplasmului pancreatic este mult mai mare în rândul persoanelor diabetice;
• pancreatita cronică - persoanele diagnosticate în antecedente cu această boală prezintă risc crescut de a dezvolta tumori maligne pancreatice; leziunile inflamatorii apărute în cadrul pancreatitei cronice sunt leziuni precanceroase care se pot maligniza, determinând apariția tumorilor maligne;
• consumul crescut de alimente bogate în grăsimi și proteine de origine animală se asociază riscului crescut de apariție a neoplasmului pancreatic;
• fumatul - riscul de apariție a tumorilor maligne pancreatice în rândul persoanelor fumătoare este cu 75% mai crescut față de restul populației și este legat de cantitatea da tabac - cu cât numărul țigărilor fumate într-o zi este mai mare, cu atât riscul de dezvoltare a tumorilor maligne la nivel pancreatic este mai crescut; riscul de afectare neoplazică a pancreasului persistă încă 10 ani din momentul în care persoana a renunțat la fumat;
• alcoolul - un studiu efectuat în rândul persoanelor diagnosticate cu neoplasm pancreatic a arătat faptul că aproximativ 65% dintre acestea sunt mari consumatoare de alcool;
• infecția cu Helicobacter pylori;
• sedentarismul - favorizează apariția obezității care se asociază riscului crescut de dezvoltare a cancerului pancreatic; pancreasul persoanelor obeze secretă o cantitate mult mai crescută de hormoni pancreatici față de pancreasul unei persoane normoponderale; acest exces hormonal poate favoriza apariția neoplasmului pancreatic;
• obezitatea - riscul de apariție a neoplasmului pancreatic în rândul persoanelor supraponderale este cu 20% mai crescut față de restul populației; o posibilă explicație ar fi excesul de insulină secretat de pancreasul persoanei obeze;
• factorul genetic- aproximativ 10% din neoplaziile pancreasului apar pe fondul unui teren genetic favorizant; studiile genetice efectuate în rândul persoanelor cu cancer pancreatic au demonstrat prezența unor mutații la nivelul genelor de supresie tumorală (BRCA1, BRCA2, P16, P53, PALB2) și activarea oncogenei KRAS; există anumite afecțiuni genetice care se asociază riscului crescut de apariție a neoplasmului pancreatic: sindromul Peutz-Jeghers, pancreatita ereditară, sindromul Lynch (sau cancerul ereditar nonpolipoziccolorectal), ataxia-telangiectazia, sindromul Li-Fraumeni, sindromul von Hippel-Lindau, sindromul ereditar al neoplasmului ovarian și de sân, sindromul melanomului malign familial cu multiple alunițe atipice (FAMMM), polipoza adenomatoasă familială (FAP); persoanele cu astfel de afecțiuni prezintă risc crescut de dezvoltare a neoplasmului pancreatic;
• istoricul familial - persoanele ale căror rude de gradul I (părinți) au fost diagnosticate cu neoplasm pancreatic prezintă riscul de a dezolta tumora malignă pancreatică;
• antecedentele personale patologice, precum cancer gastric, pulmonar, laringian, faringian, cervical, mamar, ovarian, uterin, testiculat, renal, colorectal, cancer de vezică biliară sau urinară, implică un rrisc crescut de dezvoltare a neoplasmului pancreatic, aceasta fiind a doua localizare a procesului canceros; perioada de apariție a tumorii secundare este de aproximativ 10 ani; de asemenea, cancerul pancreatic poate fi indus de radiațiile ionizante administrate în cadrul tratamentului radioterapic pentru alt tip de boală neoplazică;
• ulcerul peptic - persoanele cunoscute din antecedente cu ulcer peptic, supuse intervenției chirurgicale de îndepărtare a unei porțiuni de stomac (gastrectomie parțială), prezintă risc crescut de a dezvolta tumori maligne pancreatice, pentru că bacteriilor care în momentul intraoperator pătrund în interiorul stomacului pot determina, în timp, elaborarea nitrozaminelor cu potențial cancerigen;
• chisturile pancreatice sunt leziuni precanceroase care pot evolua spre malignizare, determinând apariția tumorilor maligne pancreatice;
• infecția cu virusul hepatic B se asociază riscului crescut de apariție a cancerului pancreatic;
• bolile inflamatorii ale intestinelor (precum boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică) pot favoriza apariția leziunilor canceroase la nivel pancreatic. Persoanele diagnosticate în antecedente cu diferite afecțiuni inflamatorii intestinale prezintă risc crescut de a dezvolta neoplasm pancreatic;
• anemia pernicioasă se asociază riscului crescut de apariție a tumorilor maligne pancreatice;
• bolile parodontale favorizează apariția leziunilor canceroase la nivel pancreatic; studiile efectuate în acest sens au demonstrat existența unei legături între prezența bolilor parodontale și dezvoltarea tumorilor maligne la nivel pancreatic;
• genul - cancerul pancreatic este o afecțiune neoplazică mult mai frecvent întâlnită la bărbați;
• vârsta - majoritatea bolnavilor diagnosticați cu cancer pancreatic au vârsta peste 55 de ani.
• rasa - cancerul pancreatic este mult mai frecvent întâlnit în rândul populației de culoare; de asemenea, numeroase cazuri de neoplasm pancreatic au fost înregistrate în rândul evreilor, posibil din cauza unei moșteniri a unei mutații la nivelul genei BRCA2. [4], [7], [14], [17], [18]

Morfopatologie

Din punct de vedere histopatologic pot fi descrise mai multe tipuri de tumori maligne pancreatice care, în funcție de componenta glandulară afectată, se împart în tumori pancreatice endocrine și exocrine.

Tumori pancreatice exocrine:

• adenocarcinomul ductal primitiv își are originea la nivelul celulelor ductale, este localizat cel mai frecvent la nivelul capului pancreatic, are formă ovoidală și este bine delimitat de structurile învecinate; la examenul microscopic, în structura adenocarcinomului pancreatic poate fi identificată prezența celulelor canceroase înalte și a nucleolului cu aspect vezicular;
• chistadenocarcinomul este slab delimitat de structurile din jur și este alcătuit din celule canceroase de formă sferică sau rotundă, cu nuclei monstruoși, intens colorați, fără nuleol.

Tumori pancreatice endocrine:

• insulinomul este o formațiune tumorală malignă încapsulată a celulelor beta din structura pancreasului, cu aspect nodular, care secretă insulină; din punct de vedere histologic, este alcătuită din celule canceroase dispuse în cordoane sau cuiburi celulare;
• glucagonomul este o formațiune tumorală malignă dezvoltată la nivelul celulelor alfa din structura pancreasului și este caracterizată prin hipersecreție de glucagon;
• vipomul este o formațiune tumorală malignă voluminoasă cu origine la nivelul celulelor non-beta pancreatice localizate la nivelul insulelor Langerhans, caracterizată prin hipersecreție a peptidului vasoactiv intestinal. [2], [3], [17]

Stadializare tumorală

Sistemul TNM este cea mai frecventă formă de stadializare a formațiunilor tumorale maligne utilizată de către medicii de specialitate prin care este descris stadiul de evoluție a bolii.

• T - tumoră primară
• T0 - absența tumorii primare
• Tis - carcinom în situs, formațiune tumorală malignă localizată la nivelul mucoasei pncreatice
• T1 - formațiune tumorală extinsă la nivelul straturilor profunde, limitată la nivel pancreatic
• T2 - extinderea formațiunii tumorale cu invadarea duodenului, a căilor biliare și a structurilor tisulare peripancreatice
• T3 - extinderea formațiunii tumorale cu invadarea stomacului, a splinei, a intestinului gros și a vaselor mari din vecinătate.

• N - afectare ganglionară
• N0 - fără afectare ganglionară
• N1 - afectarea grupelor de ganglioni limfatici aflați în vecinătatea tumorii primare.

• M - metastaze în organele aflate la distanță
• M0 - absența metastazelor în organele aflate la distanță
• M1 - prezența metastazelor în organele aflate la distanță. [1], [3], [10]

Semne și simptome

Debutul neoplasmului pancreatic este insidios, bolnavul acuzând:

• alterarea progresivă a stării generale;
• scădere ponderală marcantă;
• astenie, adinamie;
• anorexie;
• disconfort abdominal;
• epigastralgii;
• sindrom dispeptic (grețuri, vărsături, balonare, diaree, intoleranța grăsimilor alimentare);
• anxietate;
• depresie.

Durerea este manifestarea clinică de debut al cancerului pancreatic, prezentă în majoritatea cazurilor. Durerea este localizată în regiunea epigastrică sau periombilical, se agravează atunci când bolnavul adoptă poziția de decubit dorsal sau ventral și este mai accentuată după mese și în timpul nopții. Poziția de ortostatism sau aplecarea înainte a trunchiului poate ameliora durerea.

Icterul este prezent la debut în aproximativ 25% din cazurile de neoplasm pancreatic și este mai frecvent întâlnit în cazul tumorilor maligne localizate la nivelul capului pancreatic. Icterul apare în absența sindromului febril, se accentuează progresiv, prezintă o culoare verde închis și poate fi însoțit de prurit intens, materii fecale decolorate și urini hipercrome. Icterul din cadrul neoplasmului pancreatic este intermitent, de intensitate variabilă.

În perioada de stare a cancerului pancreatic apare triada: durere, icter și scădere în greutate. Tot în această perioadă pot apărea semne ale complicațiilor tumorale (pancreatită acută, ascită, hemoragie intratumorală, stenoze digestive, hemoragie digestivă masivă, sindrom febril fără existența unei cauze infecțioase, poliartralgii, tromboflebită migratorie, accidente tromboembolice, tromboză venoasă profundă și apariția metastazelor în organele aflate la distanță de tumora primară).

La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela:

• prezența unei formațiuni tumorale de formă cilindrică, dură la palpare, localizată în epigastru, mezogastru sau în hipocondrul stâng;
• tegumente, mucoase și sclere icterice;
• escoriații tegumentare cauzate de pruritul intens;
• adenopatie supraclaviculară stângă;
• abdomen excavat, dilatat în regiunea epigastrică sau a hipocondrului stâng;
• hepatomegalie, care poate sugera prezența unui ficat colestatic sau apariția metastazelor hepatice;
• la auscultația abdominală poate fi decelată prezența unui suflu sistolic în regiunea arterei splenice, la nivelul hipocondrului stâng, care poate apărea din cauza sindromului de compresiune prezent la acest nivel prin creșterea în dimensiuni a formațiunii tumorale;
• prezența lichidului de ascită;
• prezența semnului Courvoisier (destinderea vezicii biliare la un bolnav cu icter).

Adenocarcinomul ductal primitiv este mult timp asimptomatic. Manifestările clinice ale bolii apar tardiv, în stadiul de boală avansată loco-regional cu apariția metastazelor hepatice, pulmonare sau ganglionare. Tabloul clinic al adenocarcinomului pancreatic se caracterizează prin:

• durere în etajul abdominal superior care cedează la aplecarea înainte a trunchiului;
• scădere ponderală;
• icter;
• splenomegalie;
• varice esofagiene;
• hemoragie digestivă superioară și inferioară;
• poliurie, polidipsie (care sugerează instalarea diabetului zaharat).

Chistadenocarcinomul pancreatic este caracterizat din punct de vedere clinic prin dureri în etajul abdominal superior și prezența unei formațiuni tumorale la palparea abdomenului.

Insulinomul debutează prin crize de hipoglicemie dimineața la trezire. Pe parcusul evoluției bolii pot apărea manifestări neurologice și psihice precum:

• confuzie;
• cefalee;
• astenie motorie;
• ataxie;
• paralizie;
• tulburări de vedere;
• letargie;
• tulburări de comportament și personalitate;
• convulsii;
• comă;
• slăbiciune musculară;
• tremor;
• foame;
• palpitații;
• lipotimie;
• transpirații;
• nervozitate.

Pentru că glucagonomul este o tumoră malignă pancreatică însoțită de hipersecreție de glucagon, tabloul clinic al acesteia este asemănător diabetului zaharat bolnavii prezentând:

• scădere accentuată în greutate;
• erupții tegumentare la nivelul extremităților (leziuni eritematoase de culoare roșie-maronie care se descuamează și sunt însoțite de zone de necroză);
• cheilită;
• limbă strălucitoare, cu nuanță portocalie;
• anemie normocromă;
• hipolipidemie.

Bolnavii diagnosticați cu vipom pot acuza: diaree abundentă, îndelungată, de consistență apoasă, greață, vărsături, colici abdominale, bufeuri în timpul crizelor diareice, slăbiciune musculară, somnolență, semne de deshidratare. [1], [2], [8], [13], [17], [18]

Diagnostic

Diagnosticul de neoplasm pancreatic se pune pe seama anamnezei, examinării clinice a bolnavului și a investigațiilor paraclinice (markeri tumorali, radiografie și ecografie abdominală, CT, RMN etc.). Confirmarea diagnosticului de neoplasm pancreatic se realizează prin efectuarea examenului histopatologic.

Diagnosticul diferențial al cancerului de pancreas trebuie făcut cu:

• adenoamele chistice seroase ale pancreasului;
• limfomul pancreatic;
• limfomul gastric;
• carcinoamele neuroendocrine;
• adenocarcinoamele neuroendocrine;
• cancerul pseudopapilar solid;
• carcinom hepatocelular;
• ischemia intestinală;
• anevrismul de aortă;
• alte afecțiuni caracterizate prin sindrom icteric: ulcerul bulbar icterigen, hepatita colestatică, litiaza coledociană, pancreatita cronică hipertrofică icterigenă, ciroza biliară primitivă. [1], [15], [17], [19]

Investigații paraclinice

Analizele generale ale sângelui:

• hemoleucograma poate indica hiperleucocitoză și prezența unei anemii, prin scăderea numărului de eritrocite și a hemoglobinei;
• examenul biochimic al sângelui poate indica creșterea valorilor glicemiei a jeun și a hemoglobinei glicozilate, în cazul instalării diabetului zaharat, alterarea testelor hepatice în cazul apariției metastazelor hepatice, accelerarea VSH, creșterea argininexopeptidazei și amilazemie;
• pe electroforeza proteinelor se poate observa creșterea alfa2-globulinelor.

Examenul sumar al urinei poate indica prezența amilazuriei.
Coprocultura indică scăderea nivelului de stercobilinogen sub 5 mg/zi.
Dozarea antigenelor serice CA 19-9 și CEA - valorile sunt crescute în cazul neoplaziei pancreatice.
Determinarea factorului de creștere epidermal (EGF) și a BRCA2 cu valori crescute în tumorile maligne de pancreas.
Citologia sucului pancreatic poate evidenția prezența celulelor canceroase și a fragmentelor acinare.
Radiografia abdominală este sugestivă în cazul tumorilor aflate în stadii avansate. Pe radiografie se poate observa creșterea în dimensiuni a pancreasului cu lărgirea cadrului duodenal, a hemidiafragmului stâng și apariția sindromului de compresiune la acest nivel. De asemenea, se mai poate observa îngroșarea mucoasei duodenale, semne de extindere a leziunilor canceroase cu invadarea duodenului și apariția metastazelor mediastinale cu devierea esofagului de partea sănătoasă.
Arteriograma mezenterică poate evidenția apariția tufelor vasculare cu „imagini de coș”, aspect specific neoplasmului pancreatic metastazat.
Arteriografia poate indica apariția obstrucției la nivelul venei splenice.
Duodenografia hipotonă, efectuată în urma administrării de glucagon sau propantelină, permite vizualizarea semnelor de hipertrofie a capului pancreatic.
Colangiografia transhepatică și pancreatocolangiografia percutană retrogradă endoscopică permite identificarea obstrucției la nivelul segmentului inferior al căilor biliare.
Scintigrama pancreatică evidențiază apariția unor imagini lacunare, specifice neoplaziei pancreatice.
Ecografia abdominală permite identificarea la nivel pancreatic a unor formațiuni tumorale ecodense, neregulate, localizate retroperitoneal.
Laparoscopia se efectuează în cazul neoplasmului pancreatic însoțit de sindrom icteric accentuat. Laparoscopia poate indica prezența unei formațiuni tumorale localizate la retrogastric, ficat colestatic cu destinderea veziculei biliare (semnul Courvoisier-Terrier) și în cazurile avansate apariția metastazelor hepatice și peritoneale. Dilatarea venelor hepatice poate sugera instalarea hipertensiunii portale la acest nivel.
Tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN) permit o vizualizare mult mai amănunțită a formațiunii tumorale maligne pancreatice, indicând cu precizie localizarea, forma, dimensiunile, raporturile cu structurile din jur și vascularizația tumorală. De asemenea, aceste două investigații sunt utile pentru depistarea metastazelor în organele aflate la distanță de tumora primară (ficat, pulmon, ganglioni limfatici, cavitate peritoneală).
Examenul histopatologic al fragmentelor tumorale prelevate prin biopsie este singura investigație care poate confirma diagnosticul de tumoră malignă pancreatică prin identificarea celulelor canceroase în structura fragmentelor tumorale. [2], [9], [15], [17], [19]

Tratament

Tratamentul profilactic în neoplasmul de pancreas presupune întreruperea fumatului și a consumului de alcool, reducerea consumului de grăsimi alimentare și de cafea, întreruperea desfășurării activităților profesionale în medii toxice.

Tratamentul de primă intenție în cazul neoplasmului pancreatic este intervenția chirurgicală de îndepărtare, parțială sau totală, a formațiunii tumorale. Intervenția chirurgicală curativă constă în efectuarea duodenopancreatectomiei cefalice, o metodă de tratament chirurgical care presupune îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni duodenale sau pancreatice la nivelul căreia este localizată tumora (duodenopancreatectomie parțială, procedura Whipple) sau îndepărtarea pancreasului și a duodenului în totalitate (duodenopancreatectomie totală, procedura Fortner).

În cazul tumorilor maligne pancreatice aflate în stadii avansate se poate efectua intervenția chirurgicală paleativă care presupune îndepărtarea unor fragmente tumorale prntru diminuarea sindromului de compresiune existent la acel nivel.

Postoperator se administrează în asociere tratamentul chimio- și radioterapic pentru prevenirea apariției recidivelor tumorale. Dintre medicamentele citostatice administrate în cazul neoplasmului pancreatic putem aminti: 5-Fluorouracil, Docetaxel, Gemcitabină, TEPA.

Radioterapia postoperatorie constă în administrarea locală a radiațiilor ionizante, în urma injectării intratumorale și peritumorale a unor cantități de iod. De asemenea, tratamentul chimioradioterapic poate fi administrat ca tratament paleativ în cazul tumorilor maligne de pancreas aflate în stadii avansate, cu multiple metastaze la distanță, care nu pot fi rezolvate chirurgical.

Tratamentul simptomatic
Pentru că durerile apărute în cancerul de pancreas sunt intense, tratamentul de ameliorare a simptomatologiei dureroase este la fel de important ca și tratamentul antitumoral. Pentru ameliorarea durerilor ușoare sau moderate se poate administra Algocalmin, Aspirină, Tramadol, Pentazocină. În cazul bolnavilor cu dureri intense se administrează opiacee pe cale intravenoasă, intramusculară, intratecală sau epidurală. Durerea severă, cronică, poate fi combătută prin administrarea mdicamentelor antalgice cu acțiune îndelungată precum Fentanil, Oxicodonă, Oximorfonă.

Ameliorarea pruritului, apărut în cadrul sindromului icteric, se poate realiza prin administrarea de Colestireamină, Fenobarbital sau Metiltestosteron.
Combaterea anemiei se realizează prin administrarea de sânge integral, masă eritrocitară, plasmă. Corectarea tulburărilor de nutriție se realizează prin administrare de soluții pe bază de aminoacizi și albumină umană.

În cazul bolnavilor cu insuficiență pancreatică exocrină se administrează pancrealipaza, o enzimă pancreatică de origine animală (porcină). Pentru ameliorarea simptomelor de maldigestie se pot administra inhibitori de pompă de protoni (Omeprazol, Esomeprazol) sau blocanți ai receptorilor de histamină H2 (Ranitidină, Famotidină).

Imunoterapia poate fi utilizată în tratamentul neoplasmului de pancreas, în asocierea medicamentelor citostatice, și acționează prin prelungirea ratei de supraviețuire a bolnavilor. Tratamentul imunoterapic în cadrul neoplasmului de pancreas presupune administrarea anticorpilor monoclonali Bevacizumab (Avastin) sau Cetuximab (Erbitux). [2], [12], [16], [17], [20]

Evoluție, prognostic și complicații

Prognosticul bolnavilor cu tumoră malignă pancreatică este rezervat, cancerul pancreatic fiind una din cele mai agresive patologii neoplazice.

Supraviețuirea bolnavilor cu tumoră malignă pancreatică este cuprinsă între 8 și 9 luni la bărbați, 7 și 8 luni la femei. Cazurile de afecțiune neoplazică pancreatică cu supraviețuire îndelungată (de peste 18 luni) sunt foarte rar întâlnite (în proporție de 5%). Supraviețuirea la 5 ani în cazul neoplasmului pancreatic este de 1%.

Prognosticul acestei afecțiuni depinde foarte mult de următorii factori:

• momentul diagnosticării formațiunii tumorale (diagnosticarea unei tumori aflate în stadii avansate de evoluție se asociază unui prognostic rezervat);
• posibilitatea efectuării unei intervenții chirurgicale curative (imposibilitatea de a realiza o intervenție chirurgicală curativă se asociază unui prognostic sumbru);
• contraindicația efectuării tratamentului chirurgical (din cauza altor afecțiuni severe ale bolnavului precum boli cardiace grave, bolnavii cu hemofilie, bolnavii cu boli respiratorii cronice etc.) se asociază unui prognostic rezervat.

Există anumite complicații care pot apărea pe parcursul evoluției neoplasmului pancreatic, unele dintre ele accelerând progresul bolii spre exitus (deces):

• diabetul zaharat, afecțiune metabolică care apare la aproximativ 25-50% dintre bolnavii cu neoplasm pancreatic;
• pancreatita acută cu evoluție rapidă spre deces;
• hemoragia digestivă superioară și/sau inferioară;
• hemoragia intratumorală;
• ascita, care este un semn clinic de extindere a procesului neoplazic cu invadarea cavității peritoneale;
• stenozele digestive cauzate de sindromul de compresiune existente la nivel duodenal;
• becroza lipidică subcutanată, o afecțiune caracterizată prin apariția unor formațiuni nodulare în spațiul hipodermic, localizate cu predominanță la nivelul gambelor. [2], [11], [17], [18]