metastaze multiple la ficat

salut pt pisica lori, tatal meu a decedat pe 11 decembrie 2010.nu a mai rezistat.eu nu am mai intrat pe cont k uitasem parola si am vazut msg de la tine

Condoleante anamariaaaa, sincer inteleg durerea.daca mai ieri-alataieri plangeam de rupeam pamantul auzind despre toate acestea, azi vreau sa spun ca sunt imuna daca pot spune asa .tristetea e mare cicatricea e cu mine mereu. o am in suflet, imi reamintesc fiecare clipa cu care se lupta tata si neputinta mea de a-l ajuta.e o suparare cumplita pe mine, pe viata, pe Dumnezeu, nu stiu exact dar stiu ca sunt profund ranita.si stiu ca in acelasi timp si voi cei care ati intrat pe acest sait sunteti la fel de indarjiti sufleteste chiar daca unoeri poate nu vreti sa aratati.ajungem intr-un tarziu la concluzia ca acesta este firescul vietii si ca ne nastem pentru a muri.suntem niste trecatori ai vietii cu bune si rele, constienti sau inconstienti de ceea ce va urma. Mi-am promis mie si i-am promis tatalui meu la mormant dupa 6 saptamani cand am avut voie sa-l vizitez, ca ma voi intari si ca lacrimile nu mai au voie sa se risipeasca, cum ca e mai bine sa merg mai departe ca tata sa fie fericit de acolo din ceruri Dumnezeu sa-l odihneasca atat pe el cat si pe toti cei ce s-au stins din viata cei despre care vorbim aici pe acest "forum".in concluzie tineti minte:
"SUNT LACRIMI ATAT DE GRELE SI DUREROASE, PE CARE OCHII NU LE POT PLANGE, DAR CARE PICURA IN INIMA ARZAND-O."

Si eu am devenit imuna, si unii ma judeca cand imi povestesc de altcineva ca are cancer si ca nu o mai duce mult, dar eu nu mai pot sa-i plang pe altii si sa spun "vai ce pacat, vai cum se poate asa ceva, si vai.vai...vai...Poate sunt rautacioasa dar nimeni nu te intelege pana nu trece prin ce am trecut noi.Eu consider ca sunt realista nu rautacioasa cand spun omului ceea ce urmeaza si cum se manifesta boala asta nenorocita. O spun probabil cu prea multa seninatate si asta ii supara pe cei in cauza.

da asa este pisicalori..nimeni nu poate intelege acest cosmar daca nu trece prin el...tatal meu este din ce in ce mai rau...nu mai mananca de 3 zile, a baut numai apa, i se invinetesc mainile, are picioarele reci, a slabit foarte mult in aceste 2 luni jumatate de chin la pat, el avea 50 si ceva de kg, asa a fost el mereu mai slab, iar acum cred ca are 20.imi este atat de frica de acest final..nici nu vreau sa ma gandesc ca aici se incheie povestea tatalui meu.ma doare sufletul cand ii iau mana in palmele mele si nu reactioneaza si eu nu pot face nimik, decat sa ma uit la el si imi trec mii de amintiri frumoase prin minte si am ajuns la acest final ingrozitor.nu pot sa cred ce poate face aceasta nenorocita de boala, in ce la transformat pe tata.imi pare nespus de rau pentru toti care trec sau au trecut prin asa ceva...eu DA stiu ce se simte.

ieri, va spun sincer, am fost la tata la mormant.priveam crucea, faceam curatenie pe mormand adunand coroanele care devenisera urate si nu-mi venea sa cred ca acolo se afla ingropat parintele meu.v-am mai spus-o si inainte, nu mai plang dar simt un gol in suflet.lacrimile nu-mi mai curg dar eu sunt parca din piatra.privesc fix intr-un anume punct si nu accept realitatea.tata e plecat in cursa si o sa vina.cand ? poate intr-o viata viitoare.il voi revedea si atunci am sa-i povestesc cat de greu ne-a fost fara el.am sa-i spun cat de mult plange mama.am sa-i spun ce este in sufletul fratelui meu si cat de mult sufera sora mea.am sa-i spun cum cei doi nepoti ai sai, minori, intreaba mereu de el. si dupa cum v-ati dat seama am sa-i povestesc atat de multe incat cred ca acea clipa a revederii va dura o vesnicie.Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti.

Din pacate si trairea mea, speranta cu care am trait pana in ultima clipa, a avut acelasi final apasator, crud, trist, pe care refuzam sa-l cred. Fiinta cu chip angelic, care ma crescut, educat, iubit mamaita mea si pe care am considerat-o mama, a inchis ochii pentru totdeauna! Refuz sa cred ca nu mai este in casa alaturi de noi, ca nu-i voi mai auzi niciodata vocea calda, refuz sa cred ca trupul ei este acolo, in acel loc trist si rece, cu toate ca merg in fiecare zi la mormantul ei, am fost prezenta cand si-a dat ultima suflare, i-am aprins lumanarea, am trait alaturi de ea acele chinuri, dureri infioratoare pe care le-a avut, lacrimile din ochi cerand ajutor pana in ultima secunda! O voi iubi intotdeauna pana la moarte, dar refuz sa vorbesc despre prezenta ei la trecut si sa traiesc doar din amintiri. Dumnezeu sa o odihneasca!

La o tumora Klatskin neoperabila ajuta tratamentul cu citostatice? Care anume? Pacientul are 70 de ani si are si probleme cu inima. Am auzit ca sucul NONI impiedica hranirea celulelor cancerigene. Stie cineva vreun caz asemanator?

prognosticul e prost pentru tumora klatskin neoperabila. exista solutii citostatice dar de obicei e foarte greu sa le aplici, pentru ca exista complicatii ale bolii avansate si contraindicatii iar ratele de raspuns sunt oricum mici.

BUNA ZIUA! Ma intereseaza de la D-na sau D-ra Lucica, ID beulan, cum a ajuns soacra D-stra sa descopere tumoara renala...? si ce simptome are in prezent daca are si metastaze la ficat! Cu multumiri si sanatate soacrei D-stra, sincer mi-ar fi de folos ! O sa revin cu un comentariu.

Raspuns pt Marina05
Recomandarea mea este sa te adresezi D-nei Dr Angela Haimovici pentru intocmirea unei scheme terapeutice individualizata ( ---------------*
) si / sau sa incerce produsul INTERFITRON.
Pentru mai multe amanunte:
---------------*

(*modificat de admin)

dacian, mesajlu lui marina05 e din februarie 2008. sugestia ta se aplica tuturor oamenilor, indiferent de statusul vital ?

Buna seara pisicalori,
Am intrat pe acest forum si mi-am facut cont, motivul fiind propriia-mi disperare legata de grava boala pe care o am si cu speranta ca voi gasi ceva care sa ma ajute... in schimb am descoperit cu groaza ca oamenii confruntati cu tragedii similare celei pe care o port eu, dar ei confruntandu-se indirect, vorbesc atat de dur, fara menajamente. Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita de tine pisicalori, dar te-ai gandit ca pe acest forum pot intra si oamenii care sunt intr-adevar bolnavi, nu doar cei apropiati lor? Cine sufera oare mai mult, cel bolnav, sau ruda sa? Eu cred ca necazul nostru nu trebuie sa ne transforme in oameni fara suflet, duri, ci sa ne ajute sa ii intelegem pe cei suferinzi, sa le dam speranta, sa nu le taiem aripile. Am cautat ajutor pe acest forum, dar nu am gasit altceva decat ca nu are rost sa lupt, ca oricum mor! Eu nu gandesc asa, inca mai sper ca Dumnezeu face minuni, inca mai cred ca tratamentele clasice, dar si cele naturiste imi pot prelungi viata, pe care vreau sa o traiesc cu speranta, nu cu frica in suflet! Am cautat optimism si sfaturi pentru cancerul meu colorectal metastazat si am constatat ca noua, celor bolnavi, ni se pune cruce inainte de a inchide ochii! Oameni buni, iertati-mi tonul acid, dar ganditi-va, va rog mult, ca si noi "muribunzii" cautam informatii pe internet. Cu dragoste si speranta de viata (eu iau Nicolit si Vidatox - si voiam sa va intreb ce parere aveti despre aceste adjuvante, daca ati auzit de ele), Biri

As dori o "traducere", pe romaneste, pentru ca medicul doar atat a spus, fara vreo alta explicatie, ca "mai are doua luni, ati face bine sa chemati un preot"...
Concluzia examenului histopatologic este "Adenocarcidom colecistic papilar slab diferentiat(grad înalt de anaplazie G3) cu invazie in toata grosimea peretelui colestitic si in tesutul conjunctivo-adipos pericolecistic, multiple metastaze hepatice. Stadiu pT3NxM1." Va rog, daca se poate doar pe baza acestei concluzii, sa-mi spuneti ce inseamna asta, ce s-ar pute face. Daca e nevoie de un mail cu scanarea tuturor documentelor, va rog sa-mi spuneti si trimit...
Persoana imi e ca un tata, are 61 ani si as vrea sa-l mai vad multa vreme.
Va multumesc mult.

CHEFI in astfel de probleme este o mare dilema sa crezi cele spuse de medic sau sa incerci ceva care sa ajute pacientul si mai exact sa te comporti normal fata de el pt a nu pierde timpul gandindu-te a mai ramas o luna, o zi, ce va fi maine.Cred ca stii foarte bine ca atunci cand luam o decizie o luam in cunostinta de cauza si informati cat mai bine, dar sa stii ca nici macar medicii nu pot afirma sigur cat poate trai o persoana au fost multe cazuri in care pacientul ia contrazis valabil in ambele variante.
MAMEI mele in urma cu mai multi ani dupa un alt infarct si trei comotii cerebrale medicii neau spus sa o luam acasa si daca mai este nevoie sa o aducem la control dupa una trei luni si iti pot spune ca este bine mersi si in ziua de azi fiecare suntem unicati si sansele ni le facem singuri si nici macar noi nu putem stii raspunsul la cat mai avem de trait.
Socrul meu a decedat de cancer in februarie 2009 la un an dupa ce medicii neau explicat gravitatea cancerului, sansele nule de vindecare, solutiile care pot fi luate , si in acel timp toata lumea sa comportat normal cu el fara sa se gandeasca sau sa numere zilele nu zic ca este usor asta dar trebuie ca persoana in cauza sa nu sesizeze schimbari in comportamentul celorlalti sau sa fie pe post de bibelou ca mai rau ii faceti.

din pacate este vorba de un cancer care a plecat (conform postarii tale) de la vezica biliara, dar momentan este in faza avansata, stadiul IV, deci nevindecabil. trebuie sa mergeti la oncolog pentru a vedea ce tratament se indica si in ce scop (prelungirea supravietuirii, controlul simptomelor, etc).