limfomul hodgkin stadiul III A

Da, mersi Radicus, asa trebuie sa procedat, am aflat si eu acum 2-3 zile ! Am facut o informare catre minister dar sunt sanse destul de slabe sa primesc un raspuns cat de cat pozitiv in conditiile in care ei ii intreaba tot medicii oncologi ce parere au despre terapie !

Si totusi..se misca ! Ceva ! ;)

Sanatate si dvoastra!

Hristos a inviat, draga GIANNA 31 ! (hai ca m-am incadrat in cele 40 de zile) Da` nu-i rau nici in lumea aia. Parca e mai liniste. Esti tabula rasa (nu mai stiu de unde am expresia dar semnifica metaforic ceva gol in cap, in cazul nostru la propiu si pe cap). Hai sa te mai inveselesc putin povestindu-ti ceva. Cand faceam si eu chimioterapie ma cazam peste drum de spital si aveam o camera care dadea intr-un living comun cu alte cateva camere in ele locuind oameni veniti sa lucreze. Era si o f. tanara sotie, 18 ani de la dabuleni ultimul an la liceu, venita la sotul ei. O fata tanara si frumoasa de la tara care bineinteles nu stia prea multe despre cancer (nici eu n-am vrut sa-i stric candoarea cu detalii de care n-avea nevoie inca). Si aceasta tanara doamna avea grija sa vina la mine sa imi ofere toata ziua ce fructe avea: pepeni de la Dabuleni, struguri, ce avea. II aratam ca am si eu si ii ofeream bineinteles si eu ce aveam adica afine. Ma si invita la plimbari pe care bineinteles ca nu le puteam onora. Era de o candoare idilica cand imi povestea cum si verisoarei ei ii cazusera sprancenele de la prea mult vopsit chiar inainte de nunta. Eu pe interior nu purtam peruca ca nu ma dadeam in vant dupa ea si nici nu ma deranja cum aratam. Si intr-o dimineata cand ma fataiam la oglinda mare din living inainte sa-mi pun peruca, imi spune cu toata candoarea ei: `- Sunteti atat de frumoasa, doamna !` Am zambit si pentru prima oara m-am uitat in oglinda si am descoperit ca are dreptate. Fata aceea destinsa nealterata de incrancenarea aferenta vietii ganditoare aducea cu fata destinsa a calugarilorilor pe care tumultul vietii pamantesti nu-i mai atinge. Si m-am dus fara peruca la tratament. Si am simtit un soare pe chelie de nu mi-a mai trebuit sa fac asta niciodata. Zi ca nu te-am amuzat. Revin. Sanatate !

Buna ziua doamna eas multumesc pt ca mi-ati scris, chiar ma intrebam ce este cu dvs desi nici nu am fost pregatita pana acum sa scriu insa asa cum am promis aici am revenit cu amanunte si, cum prea bine stiti eu nu spun nimic pe ocolisuri tocmai pt ca cei care citesc sa vada cat de important este sa accepti ceea ce ti se intampla chiar daca uneori este greu.S-au intamplat atat de multe intr-un timp atat de scurt dar vreau sa cred ca sunt la final si ca in curand voi privi totul ca pe un, , vis urat, , pe care nu o sa mi-l mai amintesc niciodata...Insa pana atunci as vrea sa reiau in detalii tot ceea ce s-a intamplat astfel incat cititorii sa inteleaga si sa invete din greselile mele
S-a intamplat totul pe data de 6 aprilie, la 3 zile mai exact de cand facusem chimo, am lesinat in casa, pur si simplu nu am mai stiut de mine si nu imi amintesc nici pana in ziua de azi cum s-a intamplat.Cert este ca dupa ce mi-am revenit aveam gura plina de sange si dureri.Eram singura in casa si in aceea zi imi amintesc ca eram fff slabita dar am zis ca sunt acele prime zile trecatoare in care eu dorm mult de obicei si ma simt, , pe alta lume, , Simteam ca nu sunt in stare sa merg sa imi fac un dus dar m-am dus desi am simtit ca nu imi este f bine m-am pus repede in pat si am adormit.m-am trezit dupa o ora fff agitata si am zis sa pun niste rufe la masina de spalat dupa care sa le intind.Cert este ca nu am mai apucat sa le intind, am cazut in casa nu stiu unde, nu stiu cum dar in caderea mea mi-am spart 3 dinti din fata si barbia.Cand m-am trezit am dat telefon prietenei mele care spre norocul meu sta si aproape, am apucat sa apas pe buton sa se deschida usa, am vazut-o si apoi se pare ca am lesinat din nou in bratele ei.Am fost dusa la urgente, cusuta si internata din nou pe sectia unde faceam chimo.Au urmat saptamani groaznice, dureri de mandibula, de ureche, nu puteam inghiti, mesteca, nu puteam sta pur si simplu in picioare.Au venit tot felul de doctori sa ma vada si rezultatul a fost doi dinti din fata sparti si altulcu radacina rupta insa spre norocul meu mandibula si nici urechile nu mi-au fost afectate.O buna perioada am mancat totul dat prin blender iar dintii nu i-am facut nici acum.Ceea ce am invatat eu din lectia asta este ca intr-adevar o persoana care face chimoterapie nu trebuie sa stea singura si nu trebuie sa refuze ajutorul altor persoane oricat de puternica s-ar simti pt ca inevitabilul se poate produce intr-o clipa.Au urmat zile de cosmar si pot spune ca cea mai grea perioada, dar, din clipa acea nu am mai stat singura, nici macar daca vroiam nu mai puteam si asta pt ca eram atat de slabita incat nu eram in stare sa fac prea multi pasi si aveam episoade de lesin.Am realizat ce inseamna prietenii adevarati si ca oricat de puternic te-ai simti trebuie sa accepti ajutorul.Imi spuneam tot timpul ca mai aveam doar 3 de facut si regretam ca s-au intamplat atatea.Lucrul acesta ma schimbase nu imi este rusine sa o recunosc pt ca asa cum am zis voi fi sincera aici, nu am scris niciodata doar de dragul de a scrie si de a incuraja pe altii.Au urmat zile in care simteam ca nu sunt in stare de nimic, nu ma puteam spala bine pe dinti ca si oboseam, trebuia sa recunosc ca nu mai sunt cea care eram, cea care odata facea haltere cu 45 de kg dar cel mai important, faptul ca simteam ca nu mai pot eu singura controla aceasta boala m-a facut sa ma simt rau, sa plang si sa am momente de decadere oricat imi impuneam si spuneam ca o sa treaca.Imi amintesc ca preferam sa citesc carti ca sa nu imi zboare gandul in alta parte si ma trezeam ca plang fara sa gasesc un motiv anume.Deci era clar, oboseala isi spunea cuvantul iar chimoterapia isi pusese amprenta...As dori pe aceasta cale sa multumesc persoanelor care au fost langa mine chiar daca poate nu vor citi acest articol dar eu voi pastra in suflet pe toti.Sunt persoane care au fost alaturi de la distanta, alte persoane care nu sunt de nationalitate romana dar cel mai important as dori sa ii multumesc prietenei mele si familiei ei care timp de 2 luni au devenit umbra mea.M-au gazduit, m-au hranit si m-au ajutat sa ma pun pe picioare, au avut rabdare cu mine, m-au inteles si mi-au vindecat sufletul ascultandu-ma sau indrumandu-ma.Pana si, , sufletelul, , lor de nici 2 ani de zile a inteles ca se intampla ceva si venea sa ma mangaie sa imi zambeasca sa ma pupe tot timpul, nimic nu este mai important decat zambetul si nebuniile unui copil care desi nu stie sa formeze propozitii iti transmite o mie de mesaje prin gangurerile lui si prin reactiile lui.Binecuvantata sa fie aceasta famile de oameni simpli care au stiut cu adevarat sa fie alaturi de mine in cele mai grele momente.Asa ca stimati cititori care treceti prin situatii asemanatoare, prin momente grele de chimoterapie, lasati familia, prietenii si cunostintele sa va fie aproape, nu permiteti sa treceti singuri prin aceste stari si necazuri.Notiunea de a fi puternic nu inseamna sa controlezi totul singur, sa nu accepti ajutor de la nimeni ci inseamna sa te accepti asa cum esti si sa accepti prin ce treci.Lasati-va sufletul sa fie imbratisat de vorbe calde si frumoase, umpleti-va inima si mintea cu bucurii si momente frumoase pt ca tot ceea ce traiti si simtiti acum va fi trecator, boala o veti invinge asa cum vreau sa cred ca am invins-o si eu. Si spun asta pt ca am o luna de zile de cand nu am mai facut chimo, am terminat 12 sedinte, 6 luni de tratament iar acum ma indrept catre rezultatul final, adica urmeaza sa fac pet scan si sa ma ajute D-zeu sa fie bine, sa nu mai am nevoie de alte chimo sau tratamente.Sa imi reiau viata, sa ma intorc la munca sa astept cu rabdare si intelepciune sa redevin ce am fost odata, asta insemnand sa imi creasca parul, genele sprancenele si sa pun kg pe mine.Este si aspectul fizic un factor important chiar daca la inceput nu am fost afectata dar cel mai importan este ceea ce inveti din aceasta lectie de viata din aceasta incercare a vietii.inveti poate sa ai mai multa rabdare, sa zambesti mai mult, sa nu mai iei lucrurile in tragic, inveti sa te afecteze mai putin lucrurile care odata pareau insuportabile, sa te bucuri de viata pt ca nu stii ce te asteapta niciodata.Viata este scurta si trebuie traita intr-un mod placut si asa cum spunea prietena mea, , daca zambesti simti ca nu mai cari o piatra".Multumesc celor care vor dori sa citeasca acest articol si astept in continuare sfaturi si idei impartasite de dvs.

Buna seara GIANNA
Am urmarit toate postarile tale dar acuma seara am simtit nevoia sa le recitesc, mi-a facut bine acest lucru si sa admir forta si puterea ta de a lupta cu aceasta boala. Scuza-ma ca mi-am permis sa te tutuiesc dar sunt sigura ca esti mult mai tanara decat mine care am 52 de ani(tu probabil 31). Imi doresc din tot sufletul sa aflu ca ai invins in aceasta lupta, meriti cu prisosinta acest lucru.
Iti doresc multa sanatate si sa nu te schimbi niciodata, sa ramai acelasi OM.

P.S. In completare la ce a scris, , eas, , vreau sa iti spun ca daca cu ani in urma imi faceam permanent la par acum, dupa chimioterapie, fac eforturi sa-l indrept pentru ca e prea cret. Si daca n-ai schitat nici un zambet iti mai spun inca ceva; o sa ai din nou treaba cu epilatul!!!

Buna ziua doamna, , ELIVIA" si multumesc pentru cuvintele dvs frumoase.Ma bucur ca postarile mele v-au facut sa va simtiti bine si trebuie sa va spun ca am zambit citind comentariul dvs si daca imi permiteti, consider ca sunteti una dintre persoanele norocoase care dupa chimioterapie are parul cret.Spun asta pentru ca intotdeauna mi-am dorit sa am parul cret...in fine..nu foarte cret :) Am auzit de la paciente ca poate creste mai des, mai frumos dar nu am vazut pana acum nici o persoana cu parul cret.Poate o sa vad la mine, cine stie? :) Cu siguranta este prea devreme sa imi dau seama.Trebuie sa va spun ca am fost pregatita sa imi cada parul si l-am tuns mult mai scurt inainte de a incepe tratamentul iar pe toata perioada l-am purtat asa pana a cazut aproape de tot.Abia dupa 9 sau 10 chimo m-am ras in cap in speranta ca va creste mai des :) Vreau sa va spun ca nu am fost atat de mult afectata de caderea parului cat am fost de caderea genelor.Imi placeau mult ochii si genele mele lungi si rimelate si aproape in fiecare zi primeam complimente referitoare la ochii mei expresivi :) Bineinteles ca nu este usor acum cand privesc in urma, mai ales ca o viata intreaga am purtat parul lung, dar nu asta este important, parul va creste, toate vor creste.Important este sa se termine totul cat mai curand si sa fiu bine.Mentionez ca nu am cumparat si nu am purtat pana acum peruca dar va trebui sa o fac si asta pentru ca imi doresc sa ma intorc cat mai repede la servici.Imi doresc o recuperare rapida si m-am apucat de gimnastica, e adevarat cu mai putine greutati dar cu timpul voi reveni la normal.Momentan astept plina de emotii ziua in care voi calatori pentru a face pet scan-ul de mult asteptat, de el depinde totul..adica daca voi mai urma sau nu alte tratamente, daca voi reveni la servici sau la o viata normala.Imi doresc atat de mult ca totul sa se termine aici, sa nu mai fac alte tratamente sa fie doar un episod al vietii lasat in urma si uitat imediat.Multumesc foarte mult pentru vorbele de incurajare si as dori, daca imi permiteti, sa va cunosc povestea pentru ca si dvs sunteti o luptatoare si o invingatoare a acestei boli. Daca aveti postat pe forum as dori sa stiu unde anume sa caut pentru ca asa cum dvs simtiti nevoia sa cititi aceste postari si eu, la randul meu, doresc sa invat din experientele altor persoane trecute prin situatii asemanatore.
Inca o data multumesc tuturor celor ce citesc si raspund la aceste randuri si astept in continuare indicatiile sau sfaturile dvs.Sanatate multa tuturor!!
P.S. Aveti aproximativa dreptate in legatura cu varsta mea :)

Gianna, ti-am raspuns pe privat(da click pe modifica profilul)

Buna seara, doamnelor. Vad ca ati trecut la cochetarie feminina ceea ce arata ca feminitatea invinge chimioterapia. Acum, lasand gluma la o parte, imi pare rau GIANNA 31 pentru accidentul pe care l-ai avut. Si eu am avut din senin blackout-uri (termenul imi apartine), adica cateodata vedeam negru in fata ochilor si cadeam din picioare, dar nu in timpul chimioterapiei ci la cateva luni dupa ce am terminat si radioterapia si ajunsesem la 48 kg./1, 70(1, 2)m. Si eu am luat o gura de asfalt de mi-am spart dintii din fata si in aceeasi luna am mai cazut o data de mi-am fisurat si o mana. Asa ca accidente se pot intampla si daca nu esti singura. Important este sa fii foarte atent la ce-ti spune corpul si sa constientizezi ca nu mai ai la dispozitie aceea rezerva care iti permitea inainte sa faci un pic mai mult decat gandeai ca poti face. Acum cand nu poti, nu poti. Punct. Orice ar fi o lasi balta. Si eu am facut control la ochi si RMN cerebral si nu aveam nimic, pentru ca mi-a zis oncologul local ca nu e de la tratament asa cum presupuneam eu. Si nici oftalmologul, nici neurologul nu cunosteau simptomele adica vezi negru si pici pe verticala din picioare fara preaviz. Si cred in continuare ca de la tratament a fost ca altceva nu aveam. In fond 48 de kg mai avusesem si nu aveam blackout-uri. O fi ceva intre urmarile tratamentului si persoanele slabe. N-o mai avea organismul rezerve. Habar n-am. Partea buna e ca in cateva luni trec. Cu usoare stari de lesin mai ramai o perioada. Dar nu mai gusti asfaltul. Astea sunt cu preaviz. Si eu am vrut sa-ti spun ca e important cel putin sa vorbesti cu cineva care te iubeste, chiar daca nu-ti poate fi fizic aproape, dar nu am vrut sa ma bag in intimitatea ta, considerand ca tu hotarasti cum e mai bine pt. tine. Si nu, a ascunde o stare de fapt celor care te iubesc nu le face bine nici lor, nici tie. Si chiar daca nu ai familie poti apela la biserica locala ca doar intra in atributiile lor crestinesti sa ajute oamenii aflati in suferinta. Si cu ocazia asta mai invata si enoriasii ceva care poate ii va ajuta sa treca mai usor peste o posibila veste similara. Asa ca singur pe lume nu esti decat daca vrei si in masura in care vrei. Pentru a fi puternic trebuie in primul rand sa-ti cunosti limitele, altfel esti doar nesabuit. Si intelepciunea sper sa te tina mai mult decat m-a tinut pe mine, ca am impresia ca m-a parasit dupa 2-3 ani. Acum iar nu-mi ajung cu prajina la nas. Plansul din senin e normal datorita epuizarii ai numai grija sa te mai si opresti. Ca si crizele de nervi. Doamne ce urat faceam cateodata. Nu ma recunosteam. Mi-au zis si alte femei ca le-au avut. La mine au trecut de atunci dar din auzite la persoane care au si alte probleme tin mai mult. La servici te sfatuiesc sa te intorci cat mai tarziu posibil chiar daca acum vrei sa faci ceva sa-ti distraga atentia. Asta daca nu cumva iti place asa de mult ceea ce faci ca devine stres pozitiv care este benefic si daca iti permiti sa te odihnesti cand ai nevoie. Organismul are nevoie de timp sa-si revina. Peruca poti sa nu-ti mai iei. Este vara si poti sa scapi cu niste basmalute eventual luate de pe net. Parul creste relativ repede la loc, pana si al meu care creste cu viteza melcului. Genele si mai repede. Aici m-ai prins. Eu n-am gene lungi ca am firul de par f. subtire si rimel nu pun de lene. Parul cret o sa-l vezi cand o face plopul mere. Al meu drept a fost drept a ramas. Singura deosebire este ca inainte il faceam permanent ca sa stea cat de cat ca ti-am zis ca sunt lenesa la aranjat si acum nu-l mai fac ca am descoperit ca sta bine si drept. Si de cand mi-a crescut mai lung am descoperit ca si atarna greu de-mi vine sa-l tund la loc. Recuperarea nu este rapida ci in ritmul organismului. Nu trage prea tare de tine ca s-ar putea sa ai efectul contrar. Ti-am mai zis ai mare grija la ce-ti spune organismul ca el iti spune ce poti sa faci si cand. Eu de exemplu cand ma trezeam aveam impresia ca pot sa fac multe si eram bucuroasa. Un sfert de ora mai tarziu ma lua moleseala si ma intindeam cuminte la loc. Ceea ce devine enervant dar trece. Si apropo, ce faceai domne cu halterele alea de 45 de kg ? Ca eu nici cu 5 kg nu ma joc. Bafta la PET-CT !
P.S. Daca vrei sa ne afli povestile apasa pe ID-ul fiecaruia si daca sunt la liber iti apar toate comentariile scrise de fiecare si din ele de obicei afli si povestea.

Doamna "eas" aveti un simt al umorului deosebit, am ras de m-am prapadit :) si ce faceam eu cu 45 de kg faceam haltere, cum se face la culturism, asta pt ca aveam destula putere :) si eu chiar sper intr-o recuperare rapida chiar daca va dau si dreptate, insa azi, la nici 2 luni dupa chimioterapie, mi-am dat jos toate geamurile din casa, cu exceptia celor de la balcoane ca sunt ff inalte, si le-am bagat in baie, le-am spalat si curatat si pus la loc.Am ales ieri si azi sa fac lucrul asta in loc sa fac gimnastica ca nu le mai suportam asa murdare si la urma urmei si asta e tot gimnastica. :) Ideea e ca a fost bine, adica nu m-am simtit f obosita si oricum nu voi face lucrul asta in fiecare zi.:) adica acum le voi curata mai usor nu va fi nevoie sa le dau jos pentru o perioada si slabe sanse sa ploua acum aici asa ca si geamurile mele vor ramane curate chiar si dupa ce ma intorc din Grecia, de la pet scan. :) In ceea ce priveste parul cret, a fost si este o speranta falsa, un imbold sau o dorinta care mi-am permis sa o am in ideea de a ma face sa ma simt mai bine :) Iar in privinta locului de munca, este preferabil sa ma intorc si din cauza banilor, nu ma pot intretine cu jumatate de salariu si nici nu sunt de acord sa traiesc dintr-o pensie pe caz de boala.Sunt apta de munca si sper ca voi termina cu toata povestea astea imediat dupa pet scan.Dar va voi urma sfaturile, ma voi odihni cat pot de mult mai ales acum ca urmeaza sa fac pet scanul care cere o relaxare deosebita atat psihica cat si fizica.Va multumesc pentru comentariul dvs, sunteti extraordinara si imi place mult felul dvs de, , expunere a lucrurilor". Va astept in continuare.

va salut pe toti! eu sunt un baiat din bucuresti am 27 de ani si am avut recadere de boala aceasta:( am fost diagnosticat in 2008 cu limfom hodgkin std2 si am urmat chimioterapia 3 luni adica 6 cure CITOSTATICE si ma scapase si trb sa merg la control timp de 3 ani din 3 in 3 luni primul an si dupa aia la 6 luni. Si nu am urmat sfatul specialistului, si dupa 5 ani vreau sa va spun ca merg iara la spital si mia fc si o diobsie, un CT si acum urmez iara Chimioterapia pe 31 luna asta, adica miercuri merg la a doua cura de citost`` Gianna iti spun din tot sufletul meu reactiile cu simtome de voma si eu le am avut cand am facut cito a vz doctoritza ca imi face foarte rau ca eu varsam de nu mai stiam de mine si acum imi face inaite de citostatice ( kitrilul ) eu nu mancam de frica inaintea citostaticilor ca sa nu vars. si acu am mancat si am luat un omez inainte si am trecut fara sa vars, dar dupa ce am terminat cura ma lua unpic cu calduri si asa unpic sa vars dar am stat linistit in pat si nu mam agitat mam trezit a doua zi foarte bn. eu va doresc sa fiti foarte tari, si sa trecem peste greul acesta cu fruntea tot mai sus trb sa fim optimisti mai ales eu ca sunt reintors am toata puterea sa inving. nu ma las batut ca se poate. asa si voi fiti optimisti.. va doresc multa sanatate si putere sa trecem peste acest greu ionutz 29:07:2013

Buna seara tuturor.Am venit cu vesti f bune din Grecia.Cu ajutorul lui D-zeu am scapat de aceasta boala.Nu voi mai face nici un fel de terapie iar de maine ma intorc la servici.Vreau sa cred ca a fost doar un, , vis urat " care a trecut si nu va mai aparea niciodata, asa imi doresc pentru toata lumea sa se intample, cat despre tine, , PopescuYonutz" trebuie sa iti spun ca ma bucur ca esti puternic si imi pare rau ca trebuie sa treci din nou prin asa ceva.Nu cred ca este vina nimanui ca a reaparut dar totusi nu am inteles de ce a trebuit sa neglijezi controlul periodic la doctor. Am mai auzit si despre alte cazuri asemanatoare cu ale noastre si trebuie sa iti spun ca sunt plina de speranta si imi doresc sa nu mai apara niciodata, insa fiecare caz este diferit, fiecare persoana este diferita iar organismul reactioneaza si el diferit. Am auzit cazuri care au trecut prin asa ceva si chiar si dupa 15 ani sunt f bine si nu au mai avut nici un fel de probleme. Eu momentan voi merge din luna in luna la medic, atat stiu deocamdata, probabil mai tarziu va fi din 3 in 3 luni si tot asa.Si cred ca pt o ora sau doua de mers la spital si facut analize nu se merita sa imi risc sanatatea, asa ca ma voi imparte intre spital si servici in ziua in care va trebui sa fac analize si sa ma vada medicii. As dori sa urez tuturor multa sanatate si nu in ultimul rand un sincer multumesc pt faptul ca mi-ati fost alaturi, mi-ati dat sfaturi si ati scris vorbe de incurajare. Multumesc in mod deosebit doamnei, , eas"si doamnei, , Elivia", doua doamne deosebite, puternice, care m-au sprijinit si pe care le-am simtit sufleteste alaturi de mine. Sper ca aceste conversatii cu dvs sa nu se termine aici dar in acelasi timp, si cu scuzele de rigoare nu pot promite ca voi mai fi atat de, , prezenta, , deoarece as vrea ca sa, , recupar", ca sa spun asa, tot timpul pierdut pe perioada chimioterapiei dedicandu-ma serviciului, gimnasticii si altor activitati care ma vor face sa traiesc intens fiecare clipa pentru ca viata este scurta si merita traita si., , nimic nu este intamplator in viata.totul se intampla cu un anume scop".

Drum bun in viata, draga ! Si spor la lucru. Ma bucur ca ti-am putut fi de folos. Sa stii ca nici noi nu intentionam sa imbatranim pe forum. Asa ca daca nu mai dau semne de viata pe forum sa stiti ca n-am patit nimic, ca atunci dau mai multe semne de viata pe forum ca facem schimb de experienta, ci doar am hotarat ca e timpul sa-mi vad de viata mea, cu tot regretul de a nu mai comunica cu cei care trec prin experiente similare. In fond ceea ce am scris deja sper ca ramane si poate fi sursa de inspiratie pentru cei care chiar cauta informatii. Si sa mai stii ca simtul umorului ma tine doar 5 minute pe net. In general am o fata lunga si pe mine scrie nu deranja. Puternica nu sunt, ci doar practica. Adica am avut vreo alternativa ? Hai sa fim seriosi, la ce mi-ar fi folosit sa-mi fi consumat putina energie ramasa plangandu-mi de mila ? Eu ce nu pot schimba incerc sa iau ca atare. Asta e. Pe mine una psihicul m-a ajutat. Bine ca esti desteapta si intentionezi sa urmezi sfatul medicului privind controalele periodice, lucru extrem de important in cazul nostru. Pt. PopescuYonutz te felicit pt. puterea de a incerca sa incurajezi pe altcineva chiar si atunci cand ti-e insuti probabil ca iti e mai greu decat celuilalt. In privinta controalelor periodice nerespectate din pacate nu pot sa te felicit, dar macar ti-ai invatat lectia si ai atras atentia ce se poate intampla in caz contrar. Oricum probabil ca noi toti acuma suntem mai intelepti si mai oameni decat am fi putut fi altfel. Si poate ca apreciem viata mai bine. Si tot probabil asta e cel mai important in viata. D-na Elivia cu dumneavoastra mai comunic prin mesaje private. Sanatate si viata lunga va doresc la toti !