Cancer esofagian

ptr RaulDuke. Lasand la o parte ceea ce i s-a intamplat tatalui meu ai f mare dreptate, dar fiecare le stie pe ale lui si fiecare rezolva in viata sau incearca sa rezolve problemele cu care se confrunta in viata asa cum crede de cuviinta in functie de foarte multe lucruri. Si daca am gresit si indiferent cu ce am gresit ma va judeca Dumnezeu si doar el.

stai linistita ca nu te judec. una ca nu ma intereseaza sa fac asta, de obicei temperamentul meu ma impiedica sa judec, de fond, iar datorita meseriei vad atat de multe cazuri atat de variate incat e greu sa ma impresioneze multe lucruri.
totusi discutia asta trebuie purtata de fiecare data cand apare ocazia, pentru ca tu sa poti intelege mai clar ce si cum, eventual pentru viitoare experiente si pentru faptul ca tu discuti cu prieteni sau alti oameni si vei putea la randul tau sa-i sfatuiesti mai de bine...
asta e tot.
mult noroc in continuare !

Din afara se vad lucrurile intotdeauna altfel cu atat mai mult cu cat nu te impresioneaza multe lucruri, iar eu am facut ceea ce a fost mai bine, daca pot spune asa, pentru el. Asa cum spuneam fiecare le stie pe ale lui si pe ai lui, iar pe acest site am intrat asa cum am scris si la inceput pentru a primi niste sfaturi de la oameni care s-au lovit de aceeasi problema si care m-ar fi putut poate ajuta sa gasesc un tratament sa ii prelungesc viata. Cursul bolii il stiam inainte ca tatal meu sa fie diagnosticat in faza FINALA cand deja nu se mai putea hrani ptr ca imposibilitatea s-a instalat BRUSC neavand nici un alt simptom inainte, deci nu a fost LASAT sa ajunga in ultimul hal si cand ti se spune la Oncologie ca in situatia lui mai mult se chinuie si nu are nici o sansa ce alegi ? Stiam deci ce va urma dar ca fiecare dintre noi am sperat pana in ultima clipa ca nu va muri, cand nu vezi zi de zi astfel de cazuri nu prea esti imun si desi sunt singura la parinti am destui prieteni care au fost alaturi de mine dar indiferent de sfaturile pe care le dai in viata pana la urma hotararea o iei tot singur. Si am ales sa nu il chinui mai mult decat era si fizic dar mai ales psihic. Deci daca poti da sfaturi in continuare despre tratamente indiferent de care si normal ca fiecare e liber sa aleaga daca il urmeaza sau nu atunci da-le dar altfel nu cred ca intra cineva aici ca sa i se spuna daca a procedat sau nu corect.Mult noroc si tie !

Sincer, regret din suflet sa aud prin ce ati trecut si eu, una, sunt convnsa ca ai facut tot ce ai crezut tu ca e mai bine pentru tatal tau. Ceea ce ai descris tu ca vi s-a intamplat, este un scenariu de groaza, gen filmul `Moartea Domnului Lazarescu`. Dar sa nu fii suparata pe RaulDuke, pentru ca dumnealui este unul dintre cei mai bine intentionati medici de pe forum si conteaza enorm sa poti primi un sfat sau o explicatie de la cineva `avizat`, mai ales atunci cand esti disperat si nu stii incotro sa te indrepti. Si eu am fost `mustruluita` si bine mi-a facut!
Am temeri similare privind ultimile zile ale tatalui meu (care traieste de mai bine de un an si jumatate cu metastaze pe coloana) si as vrea sa il inregistrez sau sa il monitorizez intr-un Centru de ingrijiri paleative...dar din cate am inteles, astfel de centre nu sunt in provincie decat poate in Brasov?
Nu cred ca as putea sa il aduc pe tata la Bucuresti cu un autoturism - daca starea lui s-ar inrautati brusc (sunt vreo 350 km de parcurs si circa 4 ore jumatate- 5 ore de mers)...
Deci, ce ne sfatuiti in acest caz?

da, exista si in brasov si chiar e mai mare si mai dotat decat Sf. Luca din Bucuresti. intra pur si simplu pe hospice.ro si afla acolo destul de clar ce si cum.
chiar daca pentru un bolnav nu se indica sau, de multe ori, nu se poate face o internare de lunga durata, ea poate fi programata macar. si chiar si atunci, exista si variantele de CONSULT IN AMBULATOR, in care un medic evalueaza evolutia simptomelor, medicatia, ajusteaza, trateaza, prescrie, etc. inafara de asta, desigur cu limitarea data de geografie, exista si servicii de ingrijire la domiciliu, decontate de CASA NATIONALA care pot fi coordonate tot odata ce pacientul e luat in evidenta in centrele de ingrijire paliativa.

altfel, despre porcariile la care sunt supusi toti bolnavii care trebuie sa treaca prin spitalele romaniei, singurul sfat pe care vi-l pot da este urmatorul: in clinicile universitare sau unde aveti posibilitatea, inarmati-va cu rabdare maxima si, pe langa relatia cu medicul specialist/primar care va trateaza, dar care e mereu superocupat si de multe ori blazat, cautati sa vorbiti cu medici rezidenti care lucreaza acolo, in specialitate. rezidentii sunt de multe ori tineri si neexperimentati, dar cel putin sunt mult mai usor impresionabili si mai empatici si sunt gata sa va ajute. e un exemplu neoficial, daca pot sa zic asa, dar ei sunt cei care de multe ori fac mai mult decat scrie in fisa postului, asta doar pt ca sunt la inceput de cariera si nu au avut timp sa fie imunizati in fata oricarei povesti si pot sa completeze foarte bine ajutorul pe care vi-l da medicul principal.

Buna tuturor! Am aceeasi problema cu tatal meu 64 ani, cancer esofagian cu determinari secundare pulmonare si ganglionare toraco-abdominale. Ne-au dat intre 3 si 6 luni. Una a trecut deja si am reusit doar sa montam un stent esofagian autoexpandabil ca sa poata manca...Urmeaza sa incepem chimioterapia la Elias dupa ce il lasa durerile provocate de montarea stentului. Pt. aceste dureri face injectii cu Tramadol si sunt groaznice pt. ca-i dau o stare de moleseala cumplita si nu are pofta de mancare deloc. A slabit 6 kg deja in 2 saptamani iar eu si familia mea suntem disperati. Vreau sa-l ajut si nu am cum...

ptr marissa1979 - Sa va ajute Dumnezeu si pe voi si pe el in aceasta incercare si sa va de-a putere ca este si va fi foarte greu. Sanatate va doresc !

Multumim, pfmagda! Condoleante pentru pierderea suferita! Ma gandesc cu groaza la acel moment, sper sa fie cat mai indepartat, sper sa ne intareasca Dumnezeu si pe noi si pe toti cei care trec prin situatii asemanatoare. E atat de greu sa stii care e finalul, sa stii ca mai are doar putin timp pe aceasta lume, si sa nu poti sa faci nimic.

ptr marissa1979 Multumesc ! Da asa este este un sentiment pe care nu il poti descrie in cuvinte si nu stiu decat cei care trec prin asa ceva. Imi pare rau ca treci prin asa ceva sper din tot sufletul sa aveti putere mai mult nu stiu ce as putea sa va spun.

buna pfmagda ! imi pare f rau, condoleante !! nu m-am gandit ca tatal tau a murit asa repede dupa operatia de la sibiu !! tati al meu a murit acum doua luni, la 1 an si 7 luni de la diagnosticare !! tati nu a avut nici o metastaza cand am descoperit boala, era f puternic si curat in organism, toti doctorii ne spuneau ca este un stadiu incipient si ca are sanse f mari de reusita, mai ales dupa esofagoplastie care a fost o reusita!! dar...s-a stins !! in ultimele sase luni a fost groaznic, nu mai putea manca, statea numai cu perfuzii, l-au operat sa-i puna furtun in stomac, de la 98 de kg, cand s-a stins avea 52 de kg !!! asta e !! sa va dea d-zeu putere sa treceti peste asta, sa le faceti ultimele zile cat mai placute si sa petreceti cat mai mult timp langa ei pt ca dorul de ei o sa va doara mult mai tare decat durerea pe care o simtiti acum ca ii vedeti asa !! eu, sincer, poate nu gandesc corect, dar mi-as dori sa-l mai vad chiar si bolnav decat sa nu-l mai vad deloc !!!

pentru riciu: condoleante! am citit toate postarile tale de la deschiderea topicului, la un moment dat am crezut ca tatal tau o sa fie bine, ca a scapat, ceea ce imi dadea si mie sperante...din pacate nu a fost asa. Noi avem o luna si cateva zile de cand am descoperit boala si mi se pare ca au trecut secole; oricum, sa stii ca si eu as prefera sa-l vad bolnav cat mai mult timp decat sa nu-l mai vad deloc; o sa fac tot ce pot sa-i usurez suferinta, sa treaca cat mai usor peste boala asta cumplita!!! Sa ne ajute Dumnezeu pe toti!!!

buna riciu ! vai ce rau imi pare, condoleante si Dumnezeu sa il ierte si sa ii ierte pe toti ! da nu m-am gandit o clipa ca nu va reusi mai ales ca era in faza incipienta. Din pacate cred ca aceasta nenorocita si groaznica boala nu iarta pe nimeni este o boala perversa. Da semne de vindecare la un moment dat si da tuturor sperante ca dupa putin timp evolueaza extrem de rapid pana la final. Asa a fost la tata. Dupa operatia de la Sibiu a inceput sa manance, sa se ingrase, sa se plimbe singur, totul a fost bine din februarie de la operatie pana inainte de paste in aprilie cand incepuse sa devina fff nervos, nici nu prea mai vroia sa manance nu a mai vrut cu nici un chip sa stea la Bucuresti a plecat cu mama la casa de la tara si din ce in ce a fost mai rau nu mai putea vb nici la tel. Pe 22 mai a venit la Bucuresti, pe 23 l-am internat la spital si in aceeasi zi a facut stop cardio respirator, a stat 2 zile la terapie intensiva si pe 25 mai dupa amiaza a murit. Este foarte adevarat ca si eu l-as vrea chiar asa bolnav dar sa fie langa mine dar asta este pe undeva egoism ptr ca ei sufera foarte tare noi ii vrem asa bolnavi dar oare ei ce si-ar fi dorit in acele momente ? Eu una nu stiu pentru ca tatal meu nici nu s-a plans cat a fost bolnav nici cat de rau i-a fost nu a vrut sa vorbeasca deloc cu nimeni si nimic a fost tot timpul ingandurat si tacut. Am suferit si atunci si voi suferi toata viata ca nu am putut sa il ajut cu mai mult ca poate nu am stiut ce sa fac si cum sa fac si cand sa fac ceea ce trebuia, ca totul s-a intamplat extrem de repede. Dumnezeu sa ii ierte pe toti, iar pe voi sa va intareasca si sa va dea putere !

cine are cancer si medici si or ce spital din lumea nu poate sa va ajuta si ca o sa muritu si sta doctor si sa uita la tine ca nare ce sa face. sa rozolvat cine sufara se cancer si de ori ce boala grava de tot pe care toti spitale din lumea nu poate sa te ajuta.. sa gazit toate motive la mine nu tre sa platest nimica daca nu face analize peste tot ca nai nimica !!! si sa arati la toate dr cum nai nimika. toate astea sunt secrete dar in ziua de azi ie altceva nai nimica de perdut or cum
-----------*


(*modificat de admin)

buna celor asemeni.am descoperit in aprilie ca mama are cancer esofagian. citesc pe forum etapele urmate si de noi si poate de multi altii.sunt aceleasi si finalul cred ca nu va fi diferit...din pacate
am fost si la sibiu, am pus proteza dar mai mare a fost suferinta caci beneficiile sunt minime. mama se alimenteaza pe stoma, am facut radioterapie si asteptam peste trei saptamani evaluarea.
dar mama slabeste...timpul trece si parca nu mai are putere...sa lupte

niced- astept vesti bune
cred ca suntem in aceeasi situatie

buna ziua..am urmarit tot timpul problemele pe care le aveti cu parintii vostri.acum un an am cerut si eu informatii pentru ca ma aflam in aceeasi situatie cu tatal meu, in varsta de 56 ani, adica cancer esofagian.Imi pare foarte rau pt tatal lui riciu si pf magda.tatal meu anu a mai rezistat si fiind foarte slabit, cancerul a avansat iar pe 21 octombrie 2010 sa stins.am incercat tot ce ere posibil omeneste, dar boala avansa in ciuda eforturilor noastre.multa sanatate si multa putere celor care se afla in aceasta situatie prin care am trecut deja cateva dintre noi.

buna ! inca mai intru pe acest forum si ma doare ingrozitor cand citesc ca atatea persoane sufera !! nu stiu voi, magda si picola cum suportati durerea dar eu simt ca nu mai pot !! am o familie superba am un sot care ma iubeste si doi copii minunati, dar de foarte multe ori nu ma pot bucura in preajma lor pt ca in gandul meu este tot timpul tati al meu care nu mai este !! ma omoara dorul de el si ma omoara gandul ca in ultimele 2 sapt eu nu am fost acasa la el, pt ca ma durea f tare sa-l vad din ce in ce mai trist si pt ca imi punea tot felul de intrebari despre starea lui si nu mai stiam ce sa-l mint !! mi-este foarte dor de el, de vocea lui, de mersul lui, de rasul lui, de EL !! am avut un tata exceptional, un barbat superb, bun, inteligent, intelegator, rabdator, muncitor, nu exagerez, nu avea nici un defect !!! imi cer scuze daca plictisesc dar simt nevoia sa vb cu voi, cei care treceti prin ce trec si eu !!

buna riciu si tuturor de pe forum ! durerea cred ca nu va trece niciodata si nici dorul de cei dragi care nu mai sunt. e foarte greu si din pacate nu exista cred alinare pentru asta. imi pare rau pentru tine si pentru mine si pentru toti care trec prin asa ceva. si eu suport durerea la fel de greu ca si tine. acum dupa un an de la moartea tatalui meu pot vorbi un pic mai deschis despre asta dar mult timp dupa ce a murit nici macar asta nu puteam face. nu imi venea sa cred ca a murit aveam senzatia ca este plecat undeva si trebuie sa se intoarca. parintii mei au o casa la munte iar tata dupa ce a trecut pastele, anul trecut, sub nici o forma nu a mai vrut sa stea la Bucuresti a vrut sa plece la munte si de atunci am mai vorbit cu el doar de 2 ori la telefon ptr ca nu mai putea vorbi, iar in mai a venit acasa pe 22 si pe 25 a murit si nu am apucat sa vorbesc cu el aproape nimic. eu nu am putut sa ii spun ca are cancer dar la un moment dat si-a dat singur seama si cred ca de atunci a hotarat sa plece la munte ca sa nu il mai vad in acea stare. am fost enorm de apropiati eu si el si cu toate astea durerea a fost atat de mare incat nu am putut discuta deschis despre boala. pur si simplu nu am putut sa ma uit in ochii lui si sa ii spun ca are cancer. cred ca toata viata voi avea regretul asta ca nu am putut sa ii spun tot ce am simtit pentru el si toata dragostea pe care i-am purtat-o. din pacate nu mai pot vorbi cu el niciodata dar eu stiu ca de acolo de sus ma aude si ma ajuta in continuare. eu personal am trecut prin multe greutati in viata si tata a fost intotdeauna cel care m-a sustinut si care a fost de partea mea chiar daca nu am facut mereu cea mai buna alegere. din fericire, daca pot spune asa, am o inregistrare scurta pe camera foto cu el si ii pot auzi vocea. cu atat am mai ramas si cu fffff multe poze. sanatate multa la toata lumea si putere pentru toate incercarile.

Buna tuturor celor de pe forum! inevitabilul s-a produs pentru tatal meu...a decedat pe 23 august, la fix 3 luni de la aflarea diagnosticului, pe 23 mai; a lasat in urma o familie indurerata si suparata ca nu a putut sa faca mai mult pentru el, pentru a-i usura suferinta. Este foarte greu sa traiesti cu acest gand,

condoleante!