Cancer ...ce e de facut? Lamuriri pentru familie

Anxietatea si depresia la pacientul neoplazic apar frecvent. Anxietatea o regasim intr-o masura mai mica sau mai mare si la apartinatorii (familia) pacientului. In ceea ce-i priveste pe apartinatori ar fi de dorit sa-si invinga anxietatea prin actiuni concrete, deorece starea lor de teama este puternic resimtita de pacientul neoplazic.
In aceste cazuri anxietatea poate fi depasita printr-o buna si corecta informare din surse avizate, de la persoane competente(medicul curant).
Frica de necunoscut este invinsa doar prin cunoastere . Intelegand lucrurile ne putem sprijini prietenul bolnav/ parintele/ fratele.
Dragi apartinatori nu ezitati sa stati de vorba cu specialistii care cunosc cazul.
In genere pacientul neoplazic este tratat succesiv de mai multe echipe de medici .Chirurgul indeparteaza (curata) tumora/ zona afectata , oncologul prin radio sau chimioterpie actioneaza pe aceeasi zona completand terapia in functie de caz. Li se mai adauga oncologul din policlinica, medicul de familie, anatomopatologul .
Ce ramane de facut dupa operatie si intre seriile de citostatice?
Pai raman destule . Ramane grija pentru o viata decenta , o viata traita aproape de normalitate .
Este de dorit ca familia sa-si concentreze atentia pe calitatea vietii pacientului si nu pe moartea pacientului . Nu trebuie sa asteptam ceea ce oricum ne asteapta. Viata are un ciclu bine stabilit si-l cunoastem cu totii .
Fiti deschisi la ceea ce vi se ofera ca sprijin si sfat trecand prin filtrul personal si adaptati situatiei pacientului
Pacientul ,impreuna cu boala si personalitatea lui , este unic
Tine-ti cont de recomandarile medicului si de nevoile pacientului
Uneori familia cunoaste mai bine unele detalii despre pacient si ar fi bine sa i le comunice medicului, care nu intotdeauna are ragazul sa se aplece si pe aspectele colaterale
Daca pacientul este cunoscut ca anxios si depresiv comunicati aceste medicului
Oferiti suport pacientului sau apelati la serviciile unui specialist pentru depasirea traumei emotionale, a anxietatii , a depresiei
Nu-i amagiti! Cand isi vor da seama ca au fost mintiti se vor gandi la tot ce poate fi mai rau si isi vor pierde increderea in dumneavoastra, dar isi vor pierde si speranta de viata
Pacientilor neoplazici care sunt singuri, nu au familie sau nu pot apela la familie( sunt prea departe sa prea reci relatiile) le sugerez sa apeleze la serviciile psihologilor ce activeaza in cadrul spitalelor sau ONG-urilor

Tot ceea ce am scris vine din experienta mea de viata si a familiei mele. Mama, bunica, eu, iar acum sora mamei toate am trecut si am simtit dusul rece al diagnosticului acesta infricosator. Fiecare dintre noi a avut o alta forma de neoplasm, fiecare a suportat si traversat diferit - chirurgul nu a putut interveni in fiecare caz, de chimioterapie nu am avut toti nevoie.
Asa cum am mai scris mamei nu i s-a spus ca are cancer pulmonar, acum nu-i spunem nici matusii ca are leucemie.
Cu mine a fost diferit . Pentru mine nu a avut cine sa mearga sa caute , sa intrebe, asa ca am primit fiecare informatie direct de la sursa, fiind privita in ochi de catre chirurg, de catre radiolog. Poate de aceea viata m-a pregatit putin inainte ..si se pare ca e adevarat cand se spune " ceea ce nu ne omoara ne intareste"


Victoria C. Ion , psiholog clinician